Și dacă într-o bună zi, stâlpii de telegraf ar începe să se întrebe ce rost au pe această lume, or să se uite mai întâi cum sunt construiți, din ce materiale, pe ce teren stau așezați; or să descopere că sunt alimentați cu energie; că au montate în vârf, cutii pline de relee, antene, și, foarte important, piese electronice care ticăie și luminează neâncetat.
Ceva mai încolo vor realiza că ei, față de pomii la fel de înalți ca ei, față de iarbă, sau față de animalele din jur, au alt creator. Că sunt altfel. Într-un fel pe care doar îl percep, neînțelegându-l pe deplin.
Și or să se întrebe: cine suntem și ce rost avem noi în această lume ?
Și or să înceapă să se teamă. Că cei care au putut să-i facă, ar putea foarte bine să-i și desfacă. Creatori pe care nu pot oricum să-i vadă sau măcar să-i înțeleagă.
Iar dacă într-o zi, cineva o să le spună că rostul lor este să primească și să trimită mai departe informații, că sunt importanți doar pentru acest scop, or să fie dezamăgiți. Dezamăgiți deoarece că ei credeau că, fiind cei mai înalți, și mai diferiți, erau însăși scopul. Dezamăgiți pentru că ei sunt adevărați, materiali, în vreme ce informațiile astea, nici nu există...Fir-ar să fie de treabă!
Dar calculatorul cel isteÈ› ? El ce face ?
Studiază prin camera atașată propriul interior, pătrunde microprocesorul pentru a înțelege. De parcă ar vrea să poată fi în stare și el să facă unul identic. Poate chiar mai bun. Pierde timpul, pentru că cel ce l-a creat îi stă în față și lucrează cu el. Este chiar interesul care l-a creat. Interesul care lucrează, crează prin el…
Mai știi și pe altcineva care se întreabă care îi este scopul pe această lume ?