agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-04-05 | [This text should be read in romana] |
Televizorul nu doar că a paralizat orice fel de cultură, ci a pulverizat și orice fel de inhibiții prin ,,curajul’’ abordării și prin imensa cantitate de informații pe care le capeți cu cea mai mare ușurință.
Colac peste pupăză a venit și internetul, și ne zăpăcește copiii: Fiindcă îi ademenește/ îi încântă/ și-i smintește... Și găsesc orice acolo. Nu mai au nevoie de încuviințarea cuiva, căci părinții-n genere sunt proști ca noaptea la calculator. Nu mai trebuie nici să își dosească revistele acelea, și nu îi mai stânjenește nimeni. Nu mai apar la chioșc, și nu mai urmăresc de pe vis-a-vis să vină să cumpere când rămâne la tejghea fiul vânzătoarei. Ce e drept, pe toți bărbații, tinerii și tinereii și adulto-bătrâiori, căci așa suntem urziți, fără să ma vorbim de femei vii ce le găsim la ofertă, ne încântă și pe noi minunăția de net. Ni se potrivesc mânușă și programele teve. Ni se dă pe săturate pulpe, buricuri și sâni. Pe aceștia de din urmă îi admirăm în prim plan zi de zi și la știriste. Tabără operatorii cu zumul numai pe ei. Și femeile-s în câștig. Li se adresează lor cu tot felul de talk show-uri despre isprăvi intime, despre cum să izbutească... Le răsfață și pe ele ,,pentru că merită’’, și au multe libertăți. Cu adultele-i OK. Dar vreo fâță dasta mică, cine să o mai întrebe, cel puțin așa de formă, și măcar ca și igienă, de și-a păzit virginitatea?... E-ntrebată de-i fecioară, poate... numai după astre. Pilula este la liber, deasemenea chiureta, și anunțul la ziar, căutând domni generoși. E ceva straniu cu această ,,societate de consum’’! Ce dacă ne ia din bani?!... Dându-ne la toți din toate, se pare că este bine!.... Astfel degradează ea, într-un mod insesizabil: nu mai dăm atenție faptului că viața a intrat pe un făgaș de batjocură! Uităm mai ales că partea femeiască trebuie cumva ocrotită, căci numai femeia prin darul ei de a procrea asigură viitorul unei nații. Sunt o sumedenie prudente, ce în mod exagerat le e teamă de ob. Dar vedem cu ochiul liber, că sunt multe care consideră ceva trendy să fie fete de viață... și firesc a-și vinde trupul. Le întâlnim pe străzi pe urmașele acelora care cântau candid am pierdut batista și mă bate mama... și care mai apoi suspinau după Zburător. Le vedem de-a lungul șoselelor ce ocolesc orașele, oferindu-se cu fesele la vedere. Le vedem și că își iau lumea în cap și pleacă să câștige banul scump, spetindu-se pe genunchi la cules de căpșuni, dar și la alte activități... Multe o întind pe acolo. Cele mai trecute servesc șmotru cât cuprinde. Spală closete, podele, sau deretică prin case, și îngrijesc de bătrâni, sau la adăposturi de hadicapați iau picioare în burtă. Tinerele-s căutate, o întind că picolițe, dansatoare cu contract, manechine, animatoare. Tot felul de denumiri. Au năvălit pe străini. Bat trotuarul cu miile prin toată Europa, și fiind așa de multe lucrerază pe preț de dumping și se aleg cu nimicul, căci sunt și exploatate. Unele stau pe acolo făra asiguare medicală și cu infecții netratate în gură, și vin acasă răpciugoase fără dinți, cu fața suptă ca și-n coșciug, cu maxilarele fără tăblia gingiei, cu scobituri iremediabile de la infecția care a mâncat din os. Vin cu hepatia C pe care o dau apoi gratuit pe cale sexuală. Deși lumea se gângdește doar la HIV, care chiar străpunge placenta și infectează fătul, ele aduc și boli de piele,herpes genital și alte năpaste. Ne văităm că ne-a ieșit rasa din țară dar ele tind să ne-o aducă înapoi. Norocul mare e că multe din ele, de la traiul mizer, și prin bordeluri, și-au pierdut capacitatea fertilă. Astea să ne facă nouă copii minunați? Astea cu vița lor blestemată? Astea cu himenul împuns ca și goblenul prin toate orașele Uniunii Europene? Ce se face pentru a ajuta aceste victime? Ce le împinge să își vânture viața fără să știe nimeni de soarta lor hâdă? Răspunsul este știut! Foamea! Nu le pasă autorităților de aceste tinere! Autoritățile nici nu mai sunt autorități deoarece sunt fără autoritate. În lațul reclamelor, a încurajărilor de tot felul, sau a recomandărilor nenumărate, ca tare ale modernismului, și neconstrâns de un mediu de disciplină, omul e înclinat a exagera. Ajunge de re-devine animalul care era cândva slobod în natură. Se diluează astfel ceea ce ne deosebește de acesta: autocontrolul, demnitatea și măsura. Aceste valori ar trebui să dăinuie pe cale de consecință ca și izbândă sacră a umanizării noastre. Nu trebuie să fim lăsați de izbeliște, căci dacă ne oprim e ca și cum am da-napoi. Franz Kafka spunea: ’’momentul decisiv în evoluția umană este continuu...’’ Nu se sesizează defel, și nu se vaită niciunul din cei de sus. Așteaptă ,,domniile lor’’ să se regleze totul de la sine, fără reguli și restricții. Deși ar avea obligația să acționeze, ei lasă la latitudinea unor minți necoapte de fete alegererea de a pleca din țară cu intenția vădită de a se prostitua. Ce măsuri energice, ce sănătatea națiunii noastre, ce tineret mândria țării?... Ce țară? A clanurilor care au luat-o în primire? Poliția, e clar că nu face față acestui război. Nu e în stare nici să stopeze plecarea și nici să îi pună în fiare pe ticăloșii care fac trafic de carne vie. Aceștia își fac treaba nestingheriți, umplând ziarele cu anunțuri tentante. Sunt scăpați din mână și călăii dar și victimele lor! Nu îngrădire, nu pedepse, nu fermitate, nu coerciziune. Aleșii poporului, ce ar trebui să fie păstrători riguroși ai valorilor neamului, s-au spălat pe mâini de aceste clișee... comuniste. Le-au vârât sub teascul blamului! Bat toba libertății! Dar cine în afară de ei are nas de libertate? Își camuflează prin asta indiferența, și lipsa de responsabilitate, și că sunt năpădiți ei înșiși de râvna primitivă de a acumula din ce în ce mai mult. Copiii lor sunt bine... Uneori ni-i nenorocesc cu mașinile lor rapide pe ai noștri, și scapă nepedepsiți. Unii din ei mai se răstoarnă, ajung în scaunul cu rotile, sau ard de vii. Nu este de ajuns dreptatea divină căci nouă ce ne rămâne? Ne rămâne să ne văităm ca bicisnicii pe la colțuri. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy