A trecut o umbră printre gene...
Se-ngână seara la ceas de amintiri când altă dată focul duduia in sobă.
Acum sucesc cu un grad termostatul centralei.
Anul trecut...
Pasc în amintire turmele de gânduri.
La prietena mea în curte într-o zi de primăvară plină de chemări, caldă și suculentă...Curg verzi mâțițorii unei sălcii dată-n frunze, florile aromesc a largă trezire.Pământul puțin al brazdei dintre marginea casei si gard, respiră, cheamă,aburește...Niste cocoși, prin vecini cucurigesc a parteneră...- Veroooooooooooouăăăă!!!!!!!!
- Hâu !
- Ce-ai fato?!? Mai să-mi verși cafeaua !
- Stai să vezi !
În tot acest timp, Molda își chema stăpânii ...
Veronica iese din casa, ca de pe podiumul de mode. Pasul ei de dansatoare demască frumusețile ascunse ale taiorului. Taior ? Nu ! Feminitate aburind a primavără.Eleganța sobră si bine evidențiată de privirile albastre.Toculețele înalte, poșeta ca un punct.
Punct !
Deschide poarta.
Privirea mea hapsână de frumos dă să se încarce de dincolo de poartă.
- Hău ! Ce mi-a fi intrat in ochi ?
O beldie slabă, neagră și cu o țigara șolcăită lipită -n colț de gură mai să cadă pe păpușă.Cenușiul bluzei de trening se prelungea până la coate în buzunarul pantalonilor, și, de-acolo dispărea subit.
Pantralonii !?! - să fi fost negrii - să fi fost bleumarin, să fi fost pantaloni ?!?!Vorbea printre buze si tigară, îndesând cuvintele cu mâinile cu tot prin buzunare, până în adidașii morceliți.
320 de volti ai părului măturoi ii captară atenția baiaderei...
Și-au pornit în susul străzii, mândrii de lumea din care făceau parte fiecare și pe care strada și primavăra i-a unit in bunătatea lor.
Cu urări de bine,
- Pierde-l mă, pe drum !
soră-sa...