Silueta unei umbre






Silueta unei umbre incrustata in linistea glaciala isi imprima conturul pe perete. Umbra emana o aura rece, dar era in mod bizar seducatoare prin conturul ei intunecat si suplu imbaiat in urme moi de lumina inghetata. Lumina parea sa sculpteze viguros si totusi subtil in relieful umbrei, facand forma sa para zdrentuita in mod gratios de valul radiant.

Umbra pasi mladios de-a lungul tavanului, conturul ei cazand incet precum o adiere, ca si cum ar fi mangaiat si ademenind in acelasi timp peretele. Era evident din felul in care forma sa intunecata se evidentia trufas, incadrata de aura de lumina, ca isi impunea prezenta. Anunta rasunator ca peretele pe care tocmai il strabatea nu era decat un simplu vas laturalnic care nu o putea defini si nu exista decat pentru a o gazdui temporar, un vesmant neglijabil, un teritoriu care avea onoarea sa o prezinte.

Un val de lumina inunda neanuntat camera, sfasiind umbra cu taisul lui arzator. Conturul ei impecabil incadrat de nuante simetrice si dozate de lumina era acum distorsionat violent, toata gratia fiind pierduta intr-o lovitura abrupta de lucire. Umbra se arata pentru un moment in forma unei dezordini osbcure si zdrentuite pe perete, ca un strigat care fusese capturat in plina miscare, imortalizat intr-un punct culminant.

Dar isi reveni repede si se tara tremurand spre o parte mai convenabila a teritoriului curent, o zona a peretelui care era inecata in intuneric rece. Dupa ce prinse puteri, se ridica impunator din nou de-a lungul peretelui, cu aceeasi ardoare intunecata specifica. Isi recapata aureola de luciri care pareau ca musca din conturul ei, dar nu intr-un fel barbar si furios precum valul de lumina ci mai degraba ademenitor, tachinandu-i senzual marginile reci. O completare perfecta.

Un nou val de lumina isi facu aparitia, de data asta unul minor, si umbra se lasa dezmierdata de ea dupa infrangerea suferita, lasand lumina sa paseasca agale in jurul ei, sa-si elibereze incet fasiile sclipitoare inauntrul propriului relief. Apoi se ridica din nou trufasa, lucind mai puternic ca si cum ar fi rosit.

In timp ce strabatea peretele, umbra nota cu dezgust ca suprafata era aspra si complet nepotrivita pentru natura ei glaciala dar neteda. Privind inapoi, isi vazu marginile natural elegante pierzandu-si forma dupa ce se agatara in coltul unui tablou. Acum aratau mai degraba ca o coada zimtata si rebela decat ca varfuri ondulate delicat, dominate de uniformitate si gratie maiestuoasa.

Umbra viguroasa a unui barbat inalt aparu deodata. Barbatul isi ridica mana si reflectia sa cazu pe perete, distorsionand complet forma umbrei surprinse pentru un moment. Umbra fu cuprinsa de mana barbatului. Ah, ce rusine. Mai intai a fost zdrentuita intr-un masacru al luminii – opusul complet al naturii ei, inamicul perfect asimetric, apoi si-a pierdut marginile in rama unui tablou, apoi a trebuit sa se tarasca de-a lungul suprafetei neregulate a peretelui - total nepotrivita pentru prezenta ei solemna. Si acum a fost pe deplin inghitita de umbra mainii barbatului care a sters-o cu un singur gest ca si cum nu ar fi existat niciodata! Dar nu, umbra nu avea de gand sa permita ca intreaga ei existenta sa fie absorbita de catre o umbra aleatorie si deformata. Se agata de un punct de lumina care era reflectat, palpaind tentant ca un semn, si se tara pana ce iesi in afara conturului mainii.

O alta umbra aparu pe perete totusi. De data asta, era o umbra supla, tandra, cu un contur bine definit si forme blande. Umbra paru captivata de noua forma de intuneric care se prelingea de-a lungul peretelui seducator, lasand urme blande din focul ei in urma in timp ce dezmierda peretele, urme in care umbra anterior ravasita isi gasea alinarea. Ii se parea ca noua umbra poseda o aroma captivanta care o penetra puternic, mai puternic decat un masacru al luminii. O gusta din plin, urmarind-o de-a lungul peretelui si vibrand cand ii atingea urmele. Fascinata, umbra cazu stangaci pe formele blande ale soldurilor, pierzandu-si aspectul solemn in curburile ademenitoare. Se lasa purtata de catre gesturile noii umbre, alunecand pe solduri si printre degete atunci cand mainile se ridicara. Apoi isi ingadui sa se piarda in dezmatul parului ondulat, urmand forma suvitelor senzual si agatandu-se jucaus de varfuri. Pentru umbra ravasita, incepu uitarea. Nu ii mai pasa de propria postura, gratie si structura simetrica. Tot ce vroia era sa urmeze noua umbra, sa poata sa muste din conturul ei pana ce deveneau una, pana ce formele lor deveneau imposibil de distins. Nu mai dorise niciodata atat de mult sa faca parte dintr-o umbra straina, sa fie cucerita si detinuta si totusi sa cucereasca si sa detina in acelasi timp. Sa fie cucerita fiind cuprinsa de catre ardoarea intunecata cu aroma ei sufocanta. Si sa cucereasca fiind parte din ea.