Dragă prietene,

Află despre mine că sunt cât se poate de bine, ceea ce-ți doresc și ție.
Dar acum îți scriu doar ca să te anunț că, împreună cu echipa de cercetători germani, alături de care lucrez de atâția ani și, ajutați și de câteva luminate minți japoneze, avem o mare realizare: prin diverse manipulări genetice, am obținut, în sfârșit, o nouă rasă de câini utilitari, rasă excepțională, care poate depista, adulmecând o persoană, orice tip de infracțiune săvârșită de aceasta! De exemplu, dacă patrupedul își pune lăbuța dreaptă pe insul respectiv, înseamnă că a luat mită, dacă-și pune botul pe buzunarul lui stâng, înseamnă că a furat de la Stat, dacă și-l pune pe cel drept, înseamnă că a furat de la o persoană fizică…și, tot așa…Ce mai, o minunăție de cățel!
Deși reușita e confirmată prin nenumărate teste, deocamdată nu vom face publică informația, pentru a proteja cât mai bine această minunăție genetică, ce va curăța întreaga lume de infractori, în doar câțiva ani.
Din dragoste pentru localitatea în care am petrecut acei minunați ani ai copilăriei mele și unde s-au născut și bunicii mei, vă voi trimite și vouă un exemplar, dar numai după ce vei lua legătura cu autoritățile locale, iar ele îți vor confirma că nu vor precupeți niciun efort pentru îngrijirea și siguranța acestui nespus de valoros exemplar!
Acum te îmbrățișez și aștept nerăbdător răspunsul tău.
Cu drag, al tău prieten din copilărie,

Tillică B.
29 martie 2009, Berlin

p.s. Am uitat să-ți spun că această minune de patruped se numește Fritz!
Același, T.


Dragă prietene,

M-a bucurat nespus scrisoarea ta primită aseară, așa că, azi dimineață, încă de la prima oră, m-am și înființat la primărie cu scrisoarea în dinți! Întâmplarea a făcut că se adunaseră mai toți aleșii locali, cu primarul și cu preotul în frunte, pentru nu știu ce ședință extraordinară.
Doamne, da’ ce s-au mai bucurat când au aflat despre norocul care-a dat peste ei! Nu-ți poți imagina fericirea și stupefacția de pe fețele lor! Câteva minute nici n-au mai respirat de bucurie, se și albiseră la față de-atâta lipsă de aer…Până să-și revină, am ieșit afară la o țigară, dar auzeam de-acolo chiotele și strigăturile lor de satisfacție, ba, chiar mi s-a părut c-au încins și-o horă, pentru că, la întoarcerea mea în birou, erau cam aprinși la față și cu hainele cam mototolite…Sau, poate, s-or fi încăierat între ei, fiecare dorind să-l ia pe Fritz în îngrijire?! Nu știu, mă gândesc și eu…
Din păcate, după câteva ore bune de discuții și dezbateri, au ajuns la concluzia, că nu ne putem asuma riscul de a primi o asemenea valoare, știute fiind condițiile precare din țara noastră în ce privește animalele, fie ele cu două sau cu patru picioare. În plus, cică, de când cu criza asta, ne bântuie și-o epizootie, turbată de-a binelea…deci, cu mare părere de rău, suntem nevoiți, deocamdată, să refuzăm darul tău. Pentru a te asigura, însă, de marele lor atașament pentru Fritz, consilierii au pus mână de la mână și, din toată sărăcia lor, în aceste grele vremuri de criză, au adunat 25000 euro pe care mi i-au pus cu forța în buzunar, pentru a ți-i expedia, ca tu să-l poți îngriji în continuare pe Fritz, cel puțin până la următoarele alegeri, când, poate, se va termina și criza asta…Preotul chiar m-a pus să jur cu mâna pe Biblie, că nu te voi lăsa să faci greșeala de a-l sacrifica pe Fritz, trimițându-l către noi…
Acum, te îmbrățișez cu drag și aștept să-mi spui, cum facem cu expedierea banilor către tine.
Cu drag, al tău prieten din copilărie,

Gheorghe Ghidușu
1 aprilie 2009, comuna Furăcioasa

p.s. Mă gândesc, totuși, că poate ar fi bine să încerci a-l trimite pe Fritz către aleșii noștri din București?! Acolo sunt alte condiții și, cred că ei vor face tot ce se poate, pentru ca detectivul patruped să ajute la îmbunătățirea situației din țară, vizavi de corupție, cu-atât mai mult, cu cât urmează și acordul cu FMI…
același, G.


Dragă prietene,

M-a întristat nespus răspunsul tău, dar ți-am urmat sfatul și am trimis o scrisoare și către oficialitățile din București. După numai două zile, am fost invitat la Ambasada României din Berlin unde, chiar ambasadorul personal, m-a anunțat cu nespusă părere de rău, că, din aceleași motive obiective enunțate și de autoritățile locale din Furăcioasa, se văd nevoiți a-mi refuza darul…Dar mi-au dat, din toată sărăcia lor, un milion de euro, pentru a-i asigura că Fritz va rămâne în cele mai bune condiții în îngrijirea mea…Apoi, ambasadorul m-a obligat ca, de bună voie și nesilit de nimeni, să semnez o declarație prin care mă angajam că voi avea grijă ca Fritz să nu calce în țară, cel puțin până la schimbarea actualului Guvern…
În aceste condiții, poți păstra sănătos cei 25000 de euro!
Acum, dragă prietene, nu ne mai rămâne decât să așteptăm ziua de 1 aprilie anul viitor, când echipa noastră de geneticieni va avea gata o nouă specie performantă de maimuțe, care, cică, va putea citi orice text literar și va putea depista imediat nonvalorile…pentru că, după cum știi și tu, tot românul s-a născut poet…Ce zici, crezi că, măcar la anul, de 1 aprilie, vom avea șanse să introducem în țară un exemplar?
Cu drag, al tău prieten,

Tillică Buhoglindă
7 aprilie 2009, Berlin