Contând pe faptul că bunulsimț nu l-a părăsit pe Costel, din curiozitate sau din cine mai știe ce rațiuni, l-am sunat.
"Alo!"
"Da, pui, ești bine?"
"Da, sunt bine dar de ce mă întrebi?"
"Am aflat de la Mihaela despre accident și eram îngrijorat.Ce ai pățit?"
"Un pic vânătă, un genunchi ce muncește mai greu...în rest mai nimic.Cel mai mare deranj este faptul ca timp de nouăzeci de zile voi fi pieton."Nu aveam vre-o treabă în oraș dar ceva m-a mânat să contnui:
"Aș fi ieșit puțin dar Mihai este plecat pentru vre-o două zile și...asta este!"
Replica lui a venit prompt:
"Dacă vrei te duc unde ai nevoie și te și aduc înapoi la casa ta."
"N-aș dori să abuzez" am spus eu, cam de complezență."
"Când dorești să ieșI?" a reluat el, parcă cu grabă.
Cu câteva zile înainte avusesem o discuție cu Mihai privitor la faptul că mă percepea un pic schimbată, cum că nu aș mai fi fost aceeași femeie când făceam dragoste.Cu ani în urmă și Costel îmi ridicase aceeași problemă.
Cu o ușoară ezitare i-am spus:
"Vino acum și ia-mă."
"O.K. În douăzeci de minute sunt la poarta ta."
Am auzit declicul telefonului.Aveam o stare de neliniște.Mă pândea un iz de vinovăție nejustificată.Nu doream să materializez în cuvinte ceeace simțeam dar sentimentul persista.M-am liniștit spunându-mi că chestia asta e un gest firesc între doi oameni civilizați, că nici măcar un răuvoitor nu ar putea da vre-o conotație aiurea.Eram totuși părinții aceluiaș copil și că nu ar fi corectă o rupere definitiva arelațiilor normale.
Am trecut cu gândul la ce mă frământa mai devreme:
De ce mi-au pus amândoi aceeași problemă?E drept repetarea se producea după un interval mare de timp dar...
Să fie vre-o schimbare în comportamentul meu?Ar fi posibil ca după câțiva ani parcurși în prezența aceluiaș bărbat actul acela devenea sau eu începeam să-l percep ca pe o "datorie îndeplinită" și atât?Să fi fost de vină ei, bărbații de lângămine?Oare instinctul lor de "vânători" le aducea la suprafață nevoia de o schimbare?
A sunat Costel.Era la poartă.
Am spus Corneliei că ies în oraș și că rămâne "mama șefă".
Cornelia nu a întrebat nimic, eu nu am mai spus nimic.Ea era fericită că rămâne singură cu "bărbățelul ei."
Am ajuns la poartă cu o oarecare greutate.Genunchiul dadea semne că a fost lovit.
Costel a coborât, a deschis portiera galant și m-a sprijinit la urcare.Mirosea tare bine!Picioarele puternice, musculoase se vedeau bine conturate prin pantalonul strâmt și bine croit.
"Unde dorește doamna să meargă?" m-a ântrebat ca un veritabil șofer de taxi.Privirea vag golănească m-a făcut ca acest joc nevinovat să îmi placă.Până și invitația să iau loc pe bancheta din spate se încadra în contextul anterior.
Invitația "pe bancheta din spate" îmi aducea un zâmbet în colțul gurii.
Am indicat un moll după care i-am privit ochii în oglinda retrovizoare, într-un mic joc provocator dar nu ostentativ, cu mici retrageri.Jocul a durat câteva clipe apoi l-am abandonat.
Brusc mi-am reamintit de "constatarea" lui Mihai cum că nu aș mai fi aceeași parteneră de sex.
Îl întreb pe Costel:
"Îți amintești, pui..."(fără voie am scăpat acel "pui" dar am continuat ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic) vremea când îmi reproșai că nu mai sunt aceeași femeie la pat?"
M-a privit ironic , puțin contrariat apoi mia spus:
"Dar de ce mă întrebi?Sigur că îmi amintesc."
Privirea ce mi-a aruncat-o prin retrovizoare m-a convins că acel "pui" nu a trecut neobservat, chiar dacă a fost involuntar și nevinovat.
"Voiam să înțeleg ce te-a determinat să ridici acea problemă.Apăruse o altă femeie în viața ta?Făceai niște comparații?"
După acea scurtă și intensă privire apărută după acel:" pui"
scăpat aiurea și după întrebarea ce o pusesem ,costel a rămas pe gânduri.Tacerea prelungită mă irita așa că am continuat:
"Te-a deranjat întrebarea?"
"A, nu.Pur și simplu încercam să-mi amintesc dacă într-adevăr îți scăzuse apetitul sexual sau era doar monotonia care te marca."
"Chiar nu era atunci nici o altă femeie în viața ta?"
"Sigur nu.Abea după lungile și interminabilele seri în care veneai mai târziu în pat, după care ori "adormeai" instantaneu, întorcându-te cu spatele la mine, ori "prestai" pur și simplu o "îndatorire" din căsnicie.Un fel de făcut pachetul, spălat vase,dat cu aspiratorul.Abea ulterior am căutat o "compensare a absențelor" tale."
Deci cauza pute fi la mine.Oare și Costel și Mihai au perceput ca "firești sau "normale" niște vârfuri ale apetitului meu sexual?Nu neg, ele au existat dar erau rezultanta unui șir de neliniști, de temeri, de incertitudini, de lupte pentru a-mi păstra partenerul.
Am ajuns la Mall.Am făcut câteva târguieli neânsemnate.Văzâmdu-mi mersul puțin crispat Costel mi-a oferit brațul.Gestul mi-a părut inofensiv așa că l-am prins de braț.
Ne-am oprit la o cafea și Costel mi-a oferit și un cinzano pe care nu l-am refuzat.
Stăteam față în față la masă și în urma câtorva replici ce aduceau a flirt am rămas amândoi tăcuți.
Tăcera stânjenitoare, generată de amintirile sporadice pe care le depănam mental, a fost ruptă de Costel.Mi-a prins peste masă palmele în palmele lui mari și în timp ce mă privea fix mi-a spus:
"Mergem."
Nu am sesizat,pe moment, dacă era o întrebare sau o decizie așa că am socotit-o o întrebare și atât.Cuvântul ca atare putea ascunde și o chemare...
Ne-am ridicat în timp ce în gând m-am întrebat timidă:"unde mergem?"
Chelnerul stilat, discret a apărut în preajma noastră fără ostentație.
Parcă precipitat, Costel a achitat nota lăsând un bacșiș ciudat de generos.
Apoi m-a prins de mână schițând "gestul acela".
Am mers la mașină și când m-am așezat pe bancheta din spate mi-am dat seama ca respirația mea este cam rapidă.
Fără să scoatem vre-un cuvânt pe drum am rămas fiecare cu gândurile lui.
A oprit la ușa blocului.Am revăzut cutiile de scrisori ca pătrățelele caietului de matematică.
Am intrat cu siguranța că lucrurile le am sub controldar...
Gestului de "stăpân" nu m-am putut refuza.Creierul îmi era pe jumătate paralizat.Măduva spinării lucra în schimb cu intensitate.
Am prelungit preludiul la maxim, așa cum îi plăcea lui Mihai.
Ce căutam acolo?Doream doar un sex ocazional?Urmăream o autoevaluare?
Eram conștientă de ce se întâmplă dar vanitatea de femeie și orgoliul de "fostă" m-au făcut să doresc să nu mă uite prea curând.doream să-i pară rău că m-a pierdut.
Drept scuză mi-am spus:"e ultima dată și gata.Pentru totdeauna , gata!"
Am combinat toată atracția fizică ce o simțeam pentru el cu tot ce-mi aminteam că făcusem pe vremuri și cu tot ce învățasem din tandrețea și rafinamentul lui Mihai.
Am fost ca un vulcan controlat.L-am stăpânit, l-am condus, l-am surprins.Simt că am fost nemaipomenit de "vie", poate mai aprigă decât în vremea când mă luptam să-l țin alături de mine.
În ochi i-am citit clar surprinderea, plăcerea nebănuită dar și părerea de rău că nu mai sânt a lui.
Chiar nu mai eram?Ce căutam acolo cu el, confirmări?
După ce am ieșit din baie m-am îmbrăcat în fața lui cu gesturi aproap ostentative.Cind încheiam ultimii nasturi de la bluză, cu un ton cam frivol i-am spus:
"Acum du-mă acasă la mine."
S-a îmbrăcat aproape șocat.Am coborât la mașină și am insistat să stau pe bancheta din față, nu pe cea din spate.
A condus tot drumul cu gesturi aproape automate.Nu am vorbit nimic.A frânat în fața porții.Toate încercările de pe drum de a ne privi în ochi le-am ignorat.I-am multumit pe un ton distant privindu-l direct .
Am intrat în curte cu punga de fleacuri în mână.
Am revăzut cu drag aleea atât de familiară.
Adam gungurea.Sentimentul acela, nedefinit pe deplin,de o oarecare vinovăție era estompat de starea de bine ce mi-o dădea acea"descătușare" ce se petrecuse cu puțin timp ân urmă.
În încercarea de a alunga acelsentiment neplăcut mi-am spus:"De fapt sunt o femeie liberă, nemăritată chiar."
Mi-am reluat viața de fiecare zi de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic încercând să scap de dojenile diavolului mic ce mă necăjea pe la conștiință.
Am trecut pe lângă monitorul lui Mihai și m-am apucat să-mi verific corespondența.
Iulia mă ruga să-i răspund la câteva întrebări:
"-crezi că relația actuală cu soțul meu ar putea să redevină ce a fost?
-Poate fi posibil să dăruiesc atâta iubire,ca prima dată, și altui bărbat?
-Este normal să nu am sentimente de vinovăție față de soțul meu când eu am un iubit?"
Nu eram în stare să-i răspund.Nu acum.Aveam eu însămi propriile întrebări ce își așteptau răspunsul.
Am conchis că îi voi răspunde a doua zi dar după aceea m-au năpădit gândurile încercând să înțeleg ce se petrecea cu mine.
Aveam propriile întrebări la care aș fi dorit răspuns atunci și nu în altă zi.
Apoi m-a sunat Costel
Mirată, chiar intrigată am răspuns la telefon după câteva secunde.
"Da,Costel!"
A urmat o întrebare ce putea să pară inofensivă, chiar binevoitoare:
"Mâine mai ieșim la cumpărături?"
Tonul dar și cuvintele le-am perceput ca o nouă invitație de a face sex.Drept cine mă lua?
"Nu!.Am terminat cumpărăturile"(era să completez:cu tine dar am lăsat fraza fără acest final)
A urmat un: "bine,pui."A închis.
Acel "bine ,pui" mi-a sunat prost, prost de tot.
Era golit de conținutul lui tandru din alte vremuri.Ajunsese în gura lui un apelativ pentru toate relațiile lui feminine, mai mult sau mai puțin accidentale.Parcă îl vedeam spunând Laviniei:"bine,pui."
Numai la acest gând s-a strâns carnea pe mine.
În aceeași clipă am decis să-i mărturisesc totul lui Mihai.
Cuvintele Sandei îmi sunau ca un sfredel prin cap:"să nu îl minți niciodată!"
NU pot să îi spun,nu pot!Ce ar zice??? Probabil nimic.Ce reacție ar avea? Ar fi de prferat să facă o criză de gelozie, să-mi spună cuvinte grele, să ne certăm.
Sistemele de referință ale lui Mihai sânt atât de iverse încât nu știi niciodată la care din ele te va raporta.
Nu voiam să-l rănesc dar în acelaș timp simțeam nevoia prietenului care îmi era Mihai.Doream să mă ajute să mă limpezesc în gânduri.
Simțeam nevoia să fiu necruțătoare cu mine și-mi spuneam:"L-am înșelat pe Mihai de două ori și cu acelaș bărbat."
Să fie o slăbiciune? Să se fi întâmplat două evenimente, aparent identice, dar în realitate să fie două întâmplări cu conotații diferite?
Prima dată e posibil să fi fost o nostalgie, poate o încercare de "despărțire amiabilă".
După acea "primă dată", pe Costel l-am șters din memoria mea afectivă și din cea sexuală sau așa am crezut.
A doua oară! Da! a fost și o "a doua oară" dar acum a fost cu totul altceva.
Am dorit o confirmare!Orgoliul m-a împins la o demonstrație.
De fapt ce am vrut să demonstrez și mai ales CUI?
Ce am să-i spun lui Mihai?
Am să îi spun?
Și mâine e o zi.Am să mă gândesc la asta mâine cu toate că sânt tentată să cred că l-aș proteja dacă nu i-aș spune nimic.Parcă nu ar merita o asemenea încercare.
Chiar dacă neg, chiar dacă dau tot felul de interpretări acestui "accident" totuș el s-a produs.
Oare Mihai nu m-a înșelat niciodată?
Dintr-o dată m-am suspectat că ridic o astfel de falsă problemă ca pe o încercare de disculpare.
Nu! În mod sigur nu m-a înșelat.L-aș fi simțit pentru că el e pentru mine ca o carte deschisă.
O aud pe Cornelia pe scări așa că voi închia pentru azi.
A intrat și mi-a întins un plic elegant ce purta pe el numele meu de fată.
La pipăit interiorul părea rigid conținând o felicitare sau o invitație la o nuntă.
Am deschis plicul și în interior am descoperit un"convocator" prin care eram anunțată că foștii mei colegi de facultate au decis să ne revedem pentru sărbătorirea...Doamne! Ce mulți ani au trecut!
Inițial am avut părerea că s-a strecurat o greșeală.Nu era nici o eroare.
Elena era președinta colectivului de organizare.