slabiciunea ei nu m-a pacalit niciodata. a fost mai puternica decat mine. este. a stiut mereu sa ceara si sa planga. sa ameninte, sa planga si sa ceara. am nevoie si plang, a spus. da-mi pentru ca cer! ai promis, ai jurat. da-mi! altfel, plang. innebunesc de durere. nu ma vezi cum innebunesc de durere? este iubire? este tricoul vechi din dulap? este camasa de noapte udata cu lacrimi si ingramadita sub perna. este regretul ca nu poti fi mai bun decat promisiunea ta ca ii vei da ce a cerut. numai sa nu planga. numai sa nu innebuneasca. numai sa nu te simti vinovat ca ai produs suferinta fiintei care depinde de tine neconditionat. depind de tine. nu ma vezi ca depind de tine? ce ma fac fara tine? spune-mi! teama ca vei fi judecat, pus la zid, executat. privirile celorlalti tintindu-te, criminalule, criminalule! ai jurat ca vei avea grija de ea. ca o vei face fericita. ai distrus-o. priveste-o! ai distrus ce aveam mai bun, mai frumos. indexul lor intre ochii tai speriati, catre fruntea ta plecata. rusine. vina. datorie? datoria inainte de toate. avem datoria, se pare, sa ii facem fericiti pe cei pe care ii taram dupa noi, pe cei in al caror destin am intervenit. poti interveni in destinul cuiva? are cineva nevoie de tine, cu adevarat? o tesatura de juraminte, prejudecati si regrete imbacsita de lacrimi, saturata de gesturi dramatice, viscerale, patata cu ironii, ura, gelozie si amenintari, amintiri din tinerete, planuri de viitor, planuri de trecut neimplinite, declaratii definitive de iubire definitiva si iarasi lacrimi. multe lacrimi. nimic nu va mai fi ca inainte. nu. de cine iti este dor? de tinerete? de gestul tandru pe care nu l-ai dorit niciodata? pe care ai fost obligat sa-l accepti?

ebosa aceasta este sangerie. tocmai am terminat o natura moarta cu roze. ceainic si roze. mi-au ramas trei nuante de rosu pe aceasta paleta. vreau totul a zis. totul, ca inainte. ai stricat totul. nu ai avut niciodata totul. inainte, nu ai avut totul. nici acum nu vei avea totul. nu exista totul. totul a fost un simulacru, o farsa pe care ai luat-o in serios. pe care am luat-o in serios cu totii. asta vei avea si acum. toata minciuna ti se va asterne la picioare, sangerie, o ebosa de fericire, o promisiune, o incercare, o schita si atat. la un moment dat, nu iti va mai fi teama. vei uita ca totul este doar atat. vei uita ca ai simtit acut, ca ai stiut cu siguranta ca nu este decat o minciuna. si eu am stiut. am stiut cu totii ca suntem marginiti.

in oras este o o expozitie de ebose. o expozitie pe culoarul unei scoli. cine este primul la catalog? sa iasa in fata si sa spuna lectia! eu sunt primul la catalog, eu ies in fata, eu am dreptul sa fiu iubit, pentru ca sunt primul la catalog. o expozitie de ebose reusite. natura moarta, peisaj, portret, portret, compozitie, portret. nuante de rosu ramase pe o paleta pe care toate culorile reci s-au uscat. cine face gesturi dramatice? cine sufera? cine sufla in front? esti primul la catalog. nu ai raspuns corect. nu stii lectia. nu conteaza. vei fi iubit. esti primul, esti prima, vei fi iubit, vei fi iubita. ce ai de spus in apararea ta? de ce plange acesta femeie? de ce nu o iubesti pe aceasta femeie? nu este mai simplu sa o iubesti? este prima la catalog. iubeste-o! este simplu.

o iubesc. sigur ca o iubesc. m-am gandit bine: este mai simplu sa o iubesc. am promis sa o fac fericita. ii cumpar un tablou de la expozitia de ebose. un portret neterminat. sangeriu. o iubesc pe acesta femeie, bineinteles. iubesc tot ce o inconjoara. ce respira iubesc, ce mananca iubesc. amintirea mea iubesc, tineretea mea iubesc. ce iubeste iubesc. nu pot sa o nenorocesc. am promis. este mai simplu sa o iubesc. este usor sa o iubesc. ar fi grav sa nu o iubesc. simplu sa o iubesc. e simplu. o iubesc.

cine este primul la catalog sa iasa in fata si sa se pregateasca sa fie iubit. voi, ceilalti, asezati-va in banci si priviti cum arata cineva care trebuie iubit. prima la catalog, cheama-i si pe cei de pe culoar. pot viziona expozitia de ebose in recreatie. numai in recreatie. aceasta este regula la clasa mea. numai in recreatie.

onorata instanta, promit ca o voi iubi, o voi re-iubi si o vou re-re-iubi pe acesta femeie din tot sufletul. depun la picioarele ei portretul meu neterminat. nu am nici un regret si nu voi avea. nu mai am nici un regret. promit ca voi face totul ca ea sa fie fericita alaturi de mine. absolut totul. absolut totul. am datoria sa o iubesc si totul mi se va parea firesc. deja incepe sa mi se para firesc. o iubesc. da. o iubesc.

parinte, o iubesc pe aceasta femeie? sigur ca o iubesti, fiule. ea a fost prima.

pe tine are cine sa te iubeasca.
pe ea nu are cine sa o iubeasca.

asta este legea si juramantul. echilibru si armonie. este o taina. nu mai este o taina.

ebosa aceasta este sangerie. tocmai am terminat un portret. o panza in trei nuante de rosu. mi-au ramas culorile reci uscate pe aceasta paleta. nu vreau totul am zis. dealtfel, nu vreau nimic. am stricat totul? am crezut ca am avut totul. am avut totul. acum nu mai am nimic. exista nimic. totul a fost un simulacru, o farsa pe care ai luat-o in serios. pe care am luat-o in serios cu totii. asta vei avea si acum. toata minciuna ti se va asterne la picioare, sangerie, uscata si rece, o ebosa de fericire, o promisiune, o incercare si atat. la un moment dat, nu iti va mai fi teama. vei uita ca totul este doar atat. vei uita ca ai simtit acut, ca ai stiut cu siguranta ca iubesti. si eu am stiut. am stiut cu totii ca suntem marginiti.






varianta II



Slabiciunea ei nu m-a pacalit niciodata. A fost mai puternica decat mine. Este. A stiut mereu sa ceara si sa planga. Sa ameninte, sa planga si sa ceara. Am nevoie si plang, a spus. Da-mi pentru ca cer! Ai promis, ai jurat. Da-mi! Altfel, plang. Innebunesc de durere. Nu ma vezi cum innebunesc de durere? Este iubire? Este tricoul vechi din dulap? Este camasa de noapte udata cu lacrimi si ingramadita sub perna. Este regretul ca nu poti fi mai bun decat promisiunea ta ca ii vei da ce a cerut. Numai sa nu planga. Numai sa nu innebuneasca. Numai sa nu te simti vinovat ca ai produs suferinta fiintei care depinde de tine neconditionat. Depind de tine. Nu ma vezi ca depind de tine? Ce ma fac fara tine? Spune-mi! Teama ca vei fi judecat, pus la zid, executat. Privirile celorlalti tintindu-te, criminalule, criminalule! Ai jurat ca vei avea grija de ea. Ca o vei face fericita. Ai distrus-o. Priveste-o! Ai distrus ce aveam mai bun, mai frumos. Indexul lor intre ochii tai speriati, catre fruntea ta plecata. Rusine. Vina. Datorie? Datoria inainte de toate. Avem datoria, se pare, sa ii facem fericiti pe cei pe care ii taram dupa noi, pe cei in al caror destin am intervenit. Poti interveni in destinul cuiva? Are cineva nevoie de tine, cu adevarat? O tesatura de juraminte, prejudecati si regrete imbacsita de lacrimi, saturata de gesturi dramatice, viscerale, patata cu ironii, ura, gelozie si amenintari, amintiri din tinerete, planuri de viitor, planuri de trecut neimplinite, declaratii definitive de iubire definitiva si iarasi lacrimi. Multe lacrimi. Nimic nu va mai fi ca inainte. Nu. De cine iti este dor? De tinerete? De gestul tandru pe care nu l-ai dorit niciodata? Pe care ai fost obligat sa-l accepti?

Ebosa aceasta este sangerie. Tocmai am terminat o natura moarta cu roze. Ceainic si roze. Mi-au ramas trei nuante de rosu pe aceasta paleta. Vreau totul a zis. Totul, ca inainte. Ai stricat totul. Nu ai avut niciodata totul. Inainte, nu ai avut totul. Nici acum nu vei avea totul. Nu exista totul. Totul a fost un simulacru, o farsa pe care ai luat-o in serios. Pe care am luat-o in serios cu totii. Asta vei avea si acum. Toata minciuna ti se va asterne la picioare, sangerie, o ebosa de fericire, o promisiune, o incercare, o schita si atat. La un moment dat, nu iti va mai fi teama. Vei uita ca totul este doar atat. Vei uita ca ai simtit acut, ca ai stiut cu siguranta ca nu este decat o minciuna. Si eu am stiut. Am stiut cu totii ca suntem marginiti.

In oras este o o expozitie de ebose. O expozitie pe culoarul unei scoli. Cine este primul la catalog? Sa iasa in fata si sa spuna lectia! Eu sunt primul la catalog, eu ies in fata, eu am dreptul sa fiu iubit, pentru ca sunt primul la catalog. O expozitie de ebose reusite. Natura moarta, peisaj, portret, portret, compozitie, portret. Nuante de rosu ramase pe o paleta pe care toate culorile reci s-au uscat. Cine face gesturi dramatice? Cine sufera? Cine sufla in front? Esti primul la catalog. Nu ai raspuns corect. Nu stii lectia. Nu conteaza. Vei fi iubit. Esti primul, esti prima, vei fi iubit, vei fi iubita. Ce ai de spus in apararea ta? De ce plange acesta femeie? De ce nu o iubesti pe aceasta femeie? Nu este mai simplu sa o iubesti? Este prima la catalog. Iubeste-o! Este simplu.

O iubesc. Sigur ca o iubesc. M-am gandit bine: este mai simplu sa o iubesc. Am promis sa o fac fericita. Ii cumpar un tablou de la expozitia de ebose. Un portret neterminat. Sangeriu. O iubesc pe acesta femeie, bineinteles. Iubesc tot ce o inconjoara. Ce respira iubesc, ce mananca iubesc. Amintirea mea iubesc, tineretea mea iubesc. Ce iubeste iubesc. Nu pot sa o nenorocesc. Am promis. Este mai simplu sa o iubesc. Este usor sa o iubesc. Ar fi grav sa nu o iubesc. Simplu sa o iubesc. E simplu. O iubesc.

Cine este primul la catalog sa iasa in fata si sa se pregateasca sa fie iubit. Voi, ceilalti, asezati-va in banci si priviti cum arata cineva care trebuie iubit. Prima la catalog, cheama-i si pe cei de pe culoar. Pot viziona expozitia de ebose in recreatie. Numai in recreatie. Aceasta este regula la clasa mea. Numai in recreatie.

Onorata instanta, promit ca o voi iubi, o voi re-iubi si o vou re-re-iubi pe acesta femeie din tot sufletul. Depun la picioarele ei portretul meu neterminat. Nu am nici un regret si nu voi avea. Nu mai am nici un regret. Promit ca voi face totul ca ea sa fie fericita alaturi de mine. Absolut totul. Absolut totul. Am datoria sa o iubesc si totul mi se va parea firesc. Deja incepe sa mi se para firesc. O iubesc. Da. O iubesc.

Parinte, o iubesc pe aceasta femeie? Sigur ca o iubesti, fiule. Ea a fost prima.

Pe tine are cine sa te iubeasca.
Pe ea nu are cine sa o iubeasca.

Asta este legea si juramantul. Echilibru si armonie. Este o taina. Nu mai este o taina.

Ebosa aceasta este sangerie. Tocmai am terminat un portret. O panza in trei nuante de rosu. Mi-au ramas culorile reci uscate pe aceasta paleta. Nu vreau totul am zis. Dealtfel, nu vreau nimic. Am stricat totul? Am crezut ca am avut totul. Am avut totul. Acum nu mai am nimic. Exista nimic. Totul a fost un simulacru, o farsa pe care ai luat-o in serios. Pe care am luat-o in serios cu totii. Asta vei avea si acum. Toata minciuna ti se va asterne la picioare, sangerie, uscata si rece, o ebosa de fericire, o promisiune, o incercare si atat. La un moment dat, nu iti va mai fi teama. Vei uita ca totul este doar atat. Vei uita ca ai simtit acut, ca ai stiut cu siguranta ca iubesti. Si eu am stiut. Am stiut cu totii ca suntem marginiti.