Teah simți perna mare sub cap. Era neobișnuit de cald în pat. Ridică perna cu ochii încă închiși și își lipi obrazul de cearceaf. Mirosea a părul ei proaspăt spălat și a lacrimi. Și a aspru. Simți pielea de găină pe gât. Fata o privea din fotoliu și schița ceva pe o planșa.
- Ești a douăzeci și opta fericire, zise ea zâmbind larg.
- Și cum arăta a douăzeci și șaptea? întrebă Teah somnoroasă.
- Vrei sa o vezi? Haide!
Teah se ridică și urmă fata prin coridorul îngust spre a treia cameră a apartamentului. Ajunsă în fața ușii, ezită să o urmeze. Era aproape goală. Avea doar un tricou larg pe ea, pe care și-l luase peste noapte, deși patul era cald. Intră în cameră. Fata scoase din dulap un portofoliu, in care se aflau un șir lung de portrete.
- Ea e a douăzeci și șaptea, zise ea întinzându-i planșa.
Cărbunele schițase un zâmbet larg și o frunte încruntată.
- Tu ești mai greu de desenat. Cărbunele se împotrivește. Pe celălalte le desenam cu ușurință a doua zi de dimineață. Pe tine nu pot.
Fata ii aruncă desenul schimonosit in fată, scârbindu-se de propria neputință.
- Dar ai reușit destul de bine.
- Nu!
- Bine, atunci am să mă așez în fotoliu și am sa stau cât ai tu nevoie, ca sa termini portretul. Bine?
- Nu!
- Nu? De ce nu?
- Pe toate v-am desenat a doua zi de dimineața, în timp ce dormeați încă. Du-te si te îmbracă, ai pielea de găină!
Teah își încrucișă brațele. Sânul stâng o durea. Își simți sfârcurile lipite de brațe.
- Am să mă întind la loc în pat … mi-e încă somn, e devreme, e abia 7. Poate ar trebui și tu sa faci la fel.
- Nu! Eu trebuie sa desenez!
Fata se întoarse cu fața spre șevalet. Teah părăsi camera. Se întoarse în dormitor, unde se ghemui în patul cald. Cearceaful de sub pernă avea o paloare umedă. Îl mușcase în timpul nopții. Fata intră brusc în cameră.
- Vreau să stai, să te desenez.
- Cum vrei să stau?
- Stai așa cum ești întinsă în pat, cu capul afundat în pernă.
Teah se conformă. Nu o vedea, dar simțea că o privește. O privi timp îndelungat, apoi începu să schițeze. Mototoli hârtia si o aruncă. La fel și cu următoarea si cu alte patru.
- Dă-ți jos tricoul! ordonă ea.
- De dimineață aveam tricoul pe mine!
- Dar azi noapte nu!
Teah își dădu tricoul jos.
- Așează-te sub plapumă!
-Păi și tricoul ...
Cuvintele ii pieriră la vederea privirii incisive.
Hârtiile continuară sa fie mototolite si aruncate pe jos. Plapuma caldă ii atinse abdomenul. Simți o arsură.
- Nu și nu! Nu te pot desena! Nu ai aceeași privire ca azi noapte! Ești strâmba! Și azi noapte nu erai!
- De unde știi?
- Știu! Azi noapte erai înfierată de fericiri!
Teah se gemui în pat. O durea trupul.
-Ieși! își auzi glasul autoritar.
Fata o privea nedumerită.
- Nu ai nici un drept, doar pentru ca ai avut parte de noaptea trecută!
- Ieși!
- Nu vreau!
- Ieși!
Teah se ascunse sub plapuma. O dureau brațele. Fata lovi plapuma cu pumnii si urlă:
- Vreau sa te desenez!!! Nu te pot desena! Te detest!
Apoi încercă sa tragă plapuma de pe ea. Se auzi cheia în ușa de la intrare. Un moment fata încetă, apoi o lovi și mai violent.
- Nu te pot desena!
Apoi fugi.
Teah auzi pași în bucătărie. Mintea ei tăcea. Miros de cafea. Ușa se deschise. Zâmbea.
- Și cum te-ai descurcat cu primirea de dimineață? Þi-ai văzut portretul?
Teah tăcea. Fata dădu buzna în cameră.
- Tată ... tată ... o detest, mă auzi? O detest! N-am putut-o desena! Mă auzi?
Se repezi la el. El o dădu la o parte și încercă să distingă prin plapumă ființa ascunsă dedesubt.