agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-04 | [This text should be read in romana] | Istoria Artei e inseparabilă de permanenta tendință a fiintei umane de a-È™i extinde tehnologic memoria. De la mamuÈ›ii desenaÈ›i pe pereÈ›ii peÈ™terilor la autoportretul pointilist, de la Intrarea trenului în gara La Ciotat la ultima diviziune a muncii, conform căreia a apărut meseria procesării, tot tehnologice, a simÈ›irii omeneÈ™ti, arta a fost È™i va fi ritual de împărtășanie. Simultan proiecÈ›ie a instinctului de conservare, extins în spaÈ›iul ecologiei concurenÈ›iale a simÈ›irii. Alaltăieri contabilitate administrativă È™i juridică scrijelită pe tăbliÈ›e ceramice, pe papyrus È™i pergament, Iliade, Odisei, Eneide, poeme ale lui GhilgameÈ™, Artes amatoria, teze ale sfântului Augustin, romane ale Rozei, povestiri din Canterbury, poeme ale Meselor Rotunde, ieri manuale de geografii extraordinare, descriind țări de dincolo de negurile oglinzilor È™i minunilor, blazoane cu È™apte mierle pe capă È™i spadă, sub deviza Audaces/audentes Fortuna juvat, doctorul Livingsone la braÈ› cu vizionarii fraÈ›i Louis, Daguerre È™i Lumière, navigând pe Mississippi È™i măsurându-i adâncimea, Maaark Twain, fraÈ›ii Wright, desprinzându-se de Pământ cu nave mai grele ca aerul, fraÈ›ii David Wark Griffith È™i Serghei Eisenstein folosind creator foarfeca. Azi, după eÈ™ecul inerent È™i dramatic al primelor încercări de înregistrare tehnologică a simÈ›urilor*) ne bucurăm de invenÈ›ia strănepotului spiritual al filosofului pământului mai înalt, care a dotat spaÈ›iul mioritic cu metrica cunoaÈ™terii luciferice: administrarea transferului trăirii. E de ajuns ca orice călător să depășească în intensitate un prag preselectat, în trăirea impresiilor de călătorie, concretă sau abstractă, convenÈ›ională sau imaginară (căci nimic nu-i mai real decât imaginarul), pentru ca reÈ›eaua informatică în hyperunde să-i colecteze, să-i înregistreze în băncile de date simÈ›irea, urmând ca acest capiutal de simÈ›ire să fie valorificat în modurile clasice, È™tiri cineverité, reportaje, editoriale, până la sfânta literatură, de editori specializaÈ›i ai fiecărui canal. Turist pe Tamisa, poÈ›i deschide canalul care te pune în ipostaza pelticului reverend profesor îndrăgostit, sau a nemuritoarei lui eleve, fiica mijlocie a decanului, încerci toate emoÈ›iile making offului. Versiunile avangardiste te pot pune chiar în pielea pisicii de Cheshire, iar curentul underground îți redă emoÈ›iile subtile ale zâmbetului pisicii... (Enciclopedia Terrana, ediÈ›ia 273, Newest Haven, 2314... sau invers? Ce importanță are? Cifrele sunt magice) Rodolphe Jianu-Gorj închise ochii. Peisajul văzut din bătrânul autocar, È›ipa elocvent în urechea stângă a ochilor călătorului. ÃŽnchisul ochilor era, fireÈ™te, un străvechi test, truc ludic È™i reflex creator. DeclanÈ™a înregistrarea automată a răspunsului emoÈ›ional la imaginile trecătoare, oricare abonat la sistem putea simÈ›i, în timp ral, tot ce simÈ›ea călătorul cu statut clasa VII-RP. Nu-i prea păsa lui Rodolphe de contractul social, responsabilizant, ca simÈ›itor profesionist, ci lăsă să se suprapună peste gardurile, grădinile, faÈ›adele caselor, florile de la ferestre, arboretul, câte un scrânciob în câte o curte, una peste alta peisajul rezervaÈ›iei folklorice ConfluenÈ›e, imaginea ritualului mortuar din orășelul unde-È™i terminase ciclul secundar în urmă cu aproape jumătate de veac. Discursul lordului primar, care oficia, în dubla lui calitate, de squire È™i preot paroh, căsătorii, ceremoniale de iniÈ›iere în viață È™i pe cele de rămas bun îi răsuna în urechea dreaptă, cu emoÈ›ia lui liberă de obligaÈ›iile fiÈ™ei postului, personalizând paralegal momentul. Cea dispărută le fusese colegă de È™coală secundară amândouora È™i continua să trăiască, cu viaÈ›a pe moarte călcând, în memoria funcÈ›ionarului public, în cea a simÈ›itorului profesionist gradul VII-RP, ca È™i în memoria celorlalÈ›i doi foÈ™ti colegi prezenÈ›i, localnici. Femeia contribuie din plin la tuÈ™a tabloului mortuar, prin două din cele È™ase meresii legale ale fiecărui cetățean: ca artistă, încercase din răsputeri să reînvie străvechile tradiÈ›ii ritualice ale artei iubirii, ca tehnician brevetase softuri esenÈ›iale ale reÈ›elei simÈ›irii înregistrate digital. Lordul primar anunÈ›ase, oficial, că dispeceratul local al reÈ›elei globale de propagare a Artei, a cărui upgradare la rangul VII-RP, cu ocazia ceremoniei mortuare, va purta numele MioriÈ›ei ColÈ›, fosta lor colegă. CoincidenÈ›a făcea ca pe eterna logodnică a lui Rodolphe s-o cheme la fel. Cu jumătate de veac mai tânără, ambele femei se lăudaseră, fiecare la vremea ei, a fi descins din ciobăniÈ›a omonimă, fiica judelui ColÈ›, lord primar al È›inutului uitat de lume, unde se petrecuseră, cu veacuri în urmă, întocmai, faptele descrise în romanul a cărui lectură făcea acum parte din bibliografia obligatorie a istoriei Artei. Imaginea vie È™i tremurătoare a Stillei, cântând Adio del passato spre egoista delectare a boierului Radu Gorj, strămoÈ™ul eroului nostru de acum, simÈ›itorul profesionist Rodolphe Jianu-Gorj, realizată cu eroic de primitiva tehnologie a vremurilor, lumina toate muzeele de istoria Artei de pe mapamond. Rudi, coboară din autocar la prima staÈ›ie È™i urcă iute în spironava zonei temperate, sau chiar teleportează-te încoace, am luat contact cu lordul primar din ConfluenÈ›e, mi-a promis că inventează un truc să-È›i deconteze cheltuiala, toate resursele noastre au intrat în contul doctorului Cheptine. Dar ce-i acolo, cine are nevoie de medic? E aÈ™a de grav că e nevoie de mine? Rudi, MioriÈ›a ta ne părăseÈ™te, vino să-È›i iei rămas bun. EmoÈ›iile tale sunt problema ta, dar ca cea mai apropiată persoană scrie în contractul tău că trebuie să-È›i predai recordingul emoÈ›ional bazei de date zonale. Nu mai discuta, rostreÈ™te în fosfor cuvintele È™i teleportează-te! Nu asculta robotul casnic, Rudi!. Sunt eu, Mio. Mă sting, mă duc, I'm vanish'n, mai am câteva minute să decid. Dacă te teleportezi acasă tentaÈ›ia de a supravieÈ›ui ar putea fi mai tare, nu vorbeÈ™te instinctul de conservare, doar suntem condiÈ›ionaÈ›i, dar cu câtă viață mi-a rămas nu garantez că aÈ™ avea putere să te părăsesc, am calculat probabilitatea să trec în iubire ilegală, cu consecinÈ›ele de rigoare, e deja 87.013% si creÈ™te. Continuă-È›i drumul. E un ordin, dragul meu! Dar ce...? Nu de la mine o să afli, iubitule, nu am dreptul să-È›i spun. GândeÈ™te singur, ca personajul metaforic al bătrânului Arghezi, dacă chiar eÈ™ti curios. Dar continuă-È›i drumul. Doar È™tii preÈ›ul trecerii în ilegalitate. Din ambele urechi interioare ale sufletului minÈ›ii simÈ›itorului profesionist, urmaÈ™ demn al anticului diletant admirator al Stillei, izvorîră È™uvoaie triumfătoare: presimÈ›irea anticipativă a orgasmului devastator, multiplicat, produs de împreunarea virtuală cu imemorialul È™ir de femei coborîtoare din ciobăniÈ›a de fiică a judelui ColÈ›, dinspre urechea tip Castor, suprapusă cu jalea nostalgică, nu mai puÈ›in zguduitoare, care, venind dinspre intelectuala ureche de tip Pollux, îl informa implacabil că nu va mai trăi niciodată în plan real plenitudinea erosului monadic cu iubita lui logodnică, ultima femeie din È™ir. O senzaÈ›ie de gol, dură, profund onestă, cutie de rezonanță a cutremurului integral al propriilor lui recordinguri emoÈ›ionale. Rudi decodă, expert, mesajul interior: străvechea luptă între tentaÈ›ie È™i forÈ›a condiÈ›ionării conÈ™tiente. Responsabilitate, ordine socială imprimată până-n măduva spinală a minÈ›ii sufletului călător de culegător profesionist de impresii. ÃŽÈ™i luă literal inima în dinÈ›i, strânse tare, ca de o creangă de arÈ›ar, când curva deghizată în călugăriță îți scoate glontele de aur din tâmplă, sus, cu briÈ™ca sterilizată la flacără de slană cu iarbă de puÈ™că. Și analiză. Singura ființă vie de pe mapamond, care putea amplifica, până la extincÈ›ie, reportajul lui contractual despre ceremonia mortuară a fostei colege, a lui È™i a lordului primar din ConfluenÈ›e, era ea, femeia cu acelaÈ™i nume, ultima treaptă a imemorialului È™ir de descendente ale ciobăniÈ›ei de pe plaiul cetății ColÈ›. Iubita lui binecuvântată. PerfecÈ›ionismul profesional È™i conÈ™tiinciozitatea simÈ›itorului profesionist erau pe cale să-i ucidă iubita. Și dacă ar fi cedat tentaÈ›iei de a se teleporta în patul ei, s-o încălzească, s-o readucă la viață, cum suna alerta miopului robot casnic defect, preÈ›ul ar fi fost nemăsurat: ar fi dispărut instantaneu, din matricea bazelor de date mnemonic-emoÈ›ionale orice bit referitor nu numai la femeia care pusese umărul la edificarea sistemului, ci mai ales la umbra amintirii colective a întreegii poveÈ™ti a Castelului ColÈ›. Declansând o periculoasă epidemie de infirmitate mnemonic-emoÈ›ională. Nimeni, niciodată, n-ar mai fi putut admira o Stilla, până la pierdrile minÈ›ii. Ajuns aici cu analiza, Rudi se decise în forul lui interior. Numai ca înainte de a miÈ™ca, simÈ›i prezenÈ›a cuiva necunoscut. Mă Rudi, oi fi tu personaj, dotat cu autonomie, dar nu te obrăznici. Prea multă autonomie strică, da' nu eÈ™ti tu de vină, eu am greÈ™it că te-am făcut prea bine condiÈ›ionat. Nimic nu te face să ratezi o nuvelă decât automatismul, previzibilitatea exterioară a soluÈ›iei. Nu m-apuc acuma să-È›i fac teoria finalurilor, s-ar duce drakkului È™i nuvela al cărei personaj eÈ™ti È™i tu însuÈ›i. EÈ™ti È™i tu deja un scriitor sui generis, ca simÈ›itor profesionist, vei evolua până la statutul de scenarist, n-ai decât să intri în clinciuri cu propriile tale personaje, sileÈ™te-le să opteze, dar aÈ™a ca ai tăi consumatori să trăiască È™ocul emoÈ›ional al simÈ›irii tale de climax. Acum, că te-ai È™i grăbit să iei o decizie în dilema în care te-am băgat, È™ezi blând È™i lasă-mă pe mine, să repar ce È™i cât s epoate repara: las nuvela deschisă unui final interactiv, să decidă cititorii. Să se păruie apoi între ei, dacă nu pot ajunge să judece rabinic dreptatea omenească a fiecărei versiuni, iubita sau memoria colectivă, cu nuanÈ›e deja identitare. Nu te întreb ce-ai decide tu, autorule... Rudi, am È™i eu un nume, LaurenÈ›iu. LaurenÈ›iu Dan Morujan. Și nu sunt numai autorul tău, sunt simultan personajul altcuiva. De la care am împrumutat, sau am furat, ce contează, oricum am preluat, am transferat ceva esenÈ›ial: iubitele. Care mă convertesc dintr-un individ banal într-unul virtualmente transcendent. Nu contează că eu le spun iubitele mele de peste mări È™i că autorul meu le spune iubitele lui imaginare, ne marchează pe amândoi la fel. Tu eÈ™ti primul meu personaj care n-are decât una, montată între urechi. Am simplificat modelul. Noi, adică eu È™i alte personaje ale autorului nostru, pe care ne-a făcut scriitori, avem, la fel ca el, câte două, pentru fiecare din cele două urechi, de tip Castor È™i de tip Pollux. Autorului nostru îî e târșă să mărturisască, nu mă întreba de und eÈ™tiu eu, cât de adânc îl doare ficatul că una din ele îl acuză constant de duplicitate. Ia'n-tă-tă, ce-È™i luă avânt amicul LaurenÈ›iu! Se plânge că personajul lui îi strrică nuvelka din prea multă condiÈ›ionare È™i prea multă autonomie È™i nici că-i pasă ce harcea-parcea face el din propria mea nuvelă. E adevărat, recunosc, eu îmi numesc iubitele – imaginare. Ca È™i cum aÈ™ fi sigur că eu sunt real. Dar dacă iubitele mele sunt mai reale ca mine? Dacă iubitele sunt singurul lucru real din seria indefinită de autori-personaje? Tare-aÈ™ fi curios să cunosc iubitele prezumptivului meu autor. AÈ™ vrea să le pipăi È™i să urlu: sunt! CitiÈ›i volumul Nisip peste bordul nacelei, de acelaÈ™i autor |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy