____A fost odată un dobitoc. Se credea cal. Da, ziua se credea cal și noaptea se visa Unicorn. Îi șoptise lui cineva că e unicorn. Alerga cât era noaptea de lungă, el alerga, alerga și atât. Se mai oprea să se uite la Lună, dar puțin, nu prea mult, că el avea treabă, el avea de alergat. Rar se oprea să-și spele cornul în câte o baltă. Luna îl întreba câteodată: "mă mai iubești?", el îi răspundea într-un sictir minor impecabil: "mda... hai, că nu am timp..." Nopțile treceau, el alerga de zor prin pădurile și poienile Hasyllum, bucuros că totdeauna avea ceva nou de văzut. Și tot mai rar privea la Lună, aproape că nu mai vorbea deloc cu ea...
___Deodată se auzi o voce pițigăiată:
-Să știi că m-am ciupălat pe tine! lăule!
...mirat, se-ntoarse Unicornul:
-Și ce te-ai supărat, mă rog, nu vezi că tot aicea sunt?
e dreptul tău să faci ce vrei,
e treaba ta, nineacă,
dacă nu-ți place, pleacă...
*
Și dusă fuse mândra Lună,
Și-n locul ei lăsă furtună,
Trei fulgere și-un tunet de durere,
Iar mai apoi Tăcere.

Foșnet de fruze, mai apoi doi pași,
O voce: "haide, cui mă lași..."

[tăcere]...[întuneric]...[iar tăcere]

-Alooo!!! M-aude cinevaaa!!!
(doar izbituri, "pardon"...ah, un copac...
"vai, au, ce doare"...)

... o liniște de-odată...
[...]

-Băi, Lună, vino să vezi ce-ai făcut
cu gluma ta tâmpită!
Uite că mi-am pierdut și cornul, proasto,
acum ești mulțumită!?

tot înjura sărmanul,
și se văita de zor,
când iată, deodată,
Luna după un nor:

-Aham, știam că te întorci, dar vai,
e prea târziu, nu știi
că mi-am pierdut vederea
și nu te pot privi?

"-Deschide ochii bine,
Să nu stai încruntat!"
Se auzi din nori
O voce de bărbat.

***

Căci da, chiar Soarele era
vocea din nori,
venise dimineața
se răsfirase ceața
lumina se înstăpânise peste lac,
și personajul nostru, obosit, posac,
agale se-ndreptă, de sete
să soarbă apă pe-ndelete...

Povestea spune că atunci când s-a uitat în apă a văzut un animal cu urechile lungi, cu botul mare și cu un semn în frunte. De aceea s-a speriat si a fugit începând să plângă urât, de se speriau toate celelalte animale. Și se mai zice că de-atunci este bine să-i dăm apă să bea și să-l lăsăm să viseze. Că nu este doar un animal imbecil, ci a fost iubit și el ca noi toți.