Ce nebunie sa pot iubi asa... ca intr-un roman, cu strazile un pic umede dupa ploaie, cu aerul mirosind proaspat a verde si a cornuri calde. Si sub asternuturile albe, tu. Pulsand de vise, de dorinte, de zambete si de tandrete de animal de prada. Imi vine sa alerg spre tine, si totusi uite cum ma plimb linistita, urmaresc cu privirea stropii de apa care sar cand trec prin mijlocul unei baltoace, si-mi place senzatia pe care mi-o da apa rece pe pulpele goale. Pavajul se zgaieste complice la mine iar eu zambesc unui caine care face pipi la un copac. Stapanul lui ma priveste dezaprobator, de sub pardesiul scurt imi iese un colt de tricou de-al tau care mie imi ajunge pana la genunchi. Nebuneste, nu? Imi plac diminetile, strazile pustii, ferestrele bucatariilor luminate pentru cafeaua-drog, imi place sa-mi inchipui ce fel de oameni stau in jurul mesei la ora asta in spatele ferestrelor.
Oare noi cum o sa aratam peste 20-30 de ani la micul dejun? Am sa mai fug eu de acasa fara sa te trezesc, doar de dragul cornurilor calde si al plimbarii pe strazile pustii? Probabil ca nu, si probabil ca nici tu nu ai sa te mai intinzi sa imi saruti varful sanului atunci cand ai ma simti alunecand langa tine, goala si rece.
Vor fi mic-dejunuri fara sarutari pe nas, fara zambete impodobite cu mustati de lapte.. vor fi stiri, ochelari pe nas, si sarutari de la revedere grabite, jumatate pe obraz, jumatate in vant.
N-o sa ne mai cautam cu gesturi lenese inainte de a deschide ochii, fiindca n-o sa mai avem chef sa facem dragoste inainte de a ne spala pe dinti, pe ochi, si de a ne face pantofii cu crema. Si nici n-o sa ne mai intindem ca niste mâte fiindca ne va chinui reumatismul sau mai stiu eu ce.
Gandindu-ma la toate astea, mai sar intr-o baltoaca, lasandu-mi pielea infioarata si vie, zambesc fermecator unei doamne pe care era sa o stropesc cu balaceala mea, si intru in patiserie.
Iar tu continui sa dormi adanc, nestiutor de lipsa dragostei de care vom suferi amandoi peste 20-30 de ani, si de neputinta noastra ca in loc sa ne facem pantofii cu crema, sa maturam masa din bucatarie cu gesturi rapide, si acolo, intre tartine, cesti de cafea si radio, sa ne iubim.