Nava ajunsese la marginea Galaxiei. Mergeau oarecum la întâmplare, fiecare hipersalt îi lăsa într-o zonă din ce în ce mai îndepărtată de traseele comerciale. Decizia de a continua o luase Patronul, impulsionat de ultima Hotărâre a Consiliului Galactic: cel care descoperă o planetă considerată utilă o poate concesiona pe o sută de ani. Planete considerate utile erau cele cu valoare comercială ridicată, iar pentru asta trebuiau să îndeplinească două din trei condiții: să fie posibile stații de tranzit dacă se aflau aproape de rutele standard, să fie bogate în zăcăminte de metale rare sau să poată fi colonizate rapid. Ultima variantă presupunea cât mai multe asemănări cu Pământul: gravitație, atmosferă, climă, apă, floră și în măsura posibilului, chiar faună.
Cum părăsiseră demult rutele standard, Patronul era hotărât să caute o planetă care să îndeplinească celelalte condiții: bogată în zăcăminte dar și cât mai propice traiului. Găsiseră multe planete care îndeplineau parțial condițiile, dar niciuna ideală, la fiecare din ele ar fi trebuit timp și bani pentru terraformare. Ori Patronul era falit. Cu ultimele resurse închiriase o navă second-hand și plătise un personal redus la minim.
Savantul, un fost profesor ieșit la pensie, era singurul care știa să mânuiască și să interpreteze rezultatele diverselor aparate. După măsurători se adâncea în calcule complicate și dădea verdictul: minereuri în procentele următoare…, atmosfera relativ bună, clima necesită o încălzire globală de n grade, gravitația ușor scăzută dar tolerabilă…
Pilot era o blondă fără prea multă imaginație. Își cunoștea meseria la perfecție, nu intra în panică în momentele dificile dar, mai presus de toate, în alegerea ei contase sexul. Patronul știa că va fi o călătorie lungă și îi propusese încă din prima săptămână o partidă. Pilotul acceptase fără ezitare, avea ceva experiență și dorea la fel de mult să evite stresul provocat de abstinență. Relațiile sexuale nu afectaseră în nici un fel relațiile contractuale dintre ei.
Relații contractuale… Un avocat tânăr și competent încheiase cu cei doi contracte beton. Nu era vorba de retribuția pentru serviciile prestate, în sensul ăsta le dăduse un avans la plecare și le promisese restul la întoarcere. Era vorba de drepturile asupra planetelor găsite, care îi reveneau în întregime Patronului.

De 24 ore se roteau pe orbită în jurul unei planete. După analize preliminare, speranțele renăscuseră. Gravitație, atmosferă, climă, totul te făcea să crezi că ești pe orbita planetei natale. Mai rămâneau analizele minerale, dar pentru asta trebuiau să coboare la sol.
Aleseră pentru aterizare un platou aflat între două lanțuri muntoase. Coborâră toți trei din navă și văzură, surprinși, că alături se găsea o altă navă. În mod evident nu era una terestră. O trapă se deschise, ieși un omuleț de culoare verde smarald care se îndreptă jovial către ei și începu să turuie. Sau cel puțin asta era impresia pământenilor, deși sunetele aduceau cu niște chițăituri, înțelegeau totul.
- Numele meu este Dan Brown. Deși mai potrivit ar fi fost Dan Green, se hlizi omulețul. Vin de pe planeta Kodul, din constelația Davinci. Ce coincidență, am aterizat exact în aceeași secundă. Va fi destul de greu să hotărâm a cui e planeta. Să știți că mie îmi place, nu renunț de bună voie. Vă propun un concurs, fiecare îi solicită celuilalt îndeplinirea unei dorințe. Cine ratează primul pleacă. Pentru că eu am propus concursul, vă las pe voi să începeți.
Omulețul se opri din turuit și se uită întrebător la pământeni. Aceștia, nedumeriți, se uitară unul la altul, apoi toți trei la omuleț. Chițăiturile continuară, de data asta cu adresă precisă, Patronul părea șeful expediției.
- Ce te aduce aici, care e dorința ta cea mai puternică ?
- Să fiu plin de bani ! exclamă Patronul.
- Se face !
Și omulețul, scoțând din buzunare ca un prestidigitator diverse obiecte, începu o serie de operații pe care le execută cu precizie și rapiditate, spre stupefacția Savantului și a Pilotului. Cuvântul operații nu a fost ales la întâmplare. Mai întâi îi aplică o injecție de anesteziere, astfel încât Patronul căzu la pământ cu fața în sus. Apoi îl despică cu un bisturiu, extrase organele interne și oasele, până rămase pielea ca un balon dezumflat. După care omulețul scoase din aceleași buzunare teancuri de dolari, în bancnote mari și verzi, pe care le îndesă în piele până când Patronul își recăpătă forma inițială. În final îl cusu cu mare grijă.
- Gata, e plin de bani. Cine urmează ?
Savantul și Pilotul, încremeniți, nu scoaseră o vorbă. Omulețul își îndreptă privirile către Savant. Acesta se gândi, plin de panică “E rândul meu, ce mă fac ?” Dar chițăitul care i se adresă avea un ton amabil.
- Tu ce dorință ai ?
Savantul se mai liniști. “Poate e sincer. Dacă îl refuz se supără. Mai bine aleg o dorință inofensivă”. Și puse cu glas tare, cu multe ezitări în voce, una din întrebările care îl frământau în ultima vreme:
- Dacă se poate, numai dacă… Aș vrea să știu când voi muri.
- Vrei să-ți dau răspunsul în valoare absolută, folosind Calendarul Galactic Standard sau în valoare relativă, plecând din acest moment ?
- Relativă, în ani, luni și zile față de azi, răspunse Savantul, ușurat că întrebarea nu îl supărase pe omuleț.
- Peste trei secunde, rosti omulețul.
Și scoase din buzunar o armă laser cu care îl omorâ pe Savant. După care se întoarse spre Pilot.
- N-aveam altă soluție ca să-i îndeplinesc dorința, nu pot prevedea viitorul. Tu ce dorință ai ? întrebă, la fel de amabil.
Pilotul care era, să nu uităm, o blondă lipsită de imaginație, în loc să fie speriată era mai degrabă furioasă foc. Iar când era furioasă se bâlbâia.
- Auzi, ia du-te la dracu, la dracu, la dracu, la…
Omulețul își schimbă brusc culoarea, din verde smarald deveni verzui spălăcit. Cu alte cuvinte, se îngălbeni. Numele complet al nevestei sale, după căsătorie, era Sandra Cool Brown. Din cauza rezonanței numelui dar si a caracterului, toată lumea îi spunea Drakula.
- M-ai încuiat. Din cauza Drakulei am fugit în colțul ăsta de galaxie. Dacă îți îndeplinesc dorința câștig concursul, dar nu mai am ce face cu planeta. Prefer să renunț. Să știi că de pe orbită i-am făcut toate analizele, munții din zare sunt plini de diamante.
După care omulețul verde și trist se urcă în nava sa și decolă în trombă.