Vreau o revoluție.
Sunt dus la tribunal, cu duba poliției, încătușat.
În dubă e cald și mai sunt 2 prostituate, un hoț de buzunare și un bețiv adormit cu bale în colțul stâng al gurii. Am transpirat.
Judecătorul mă privește indulgent pe sub ochelarii subțiri cu ramă de aur. Procurorul observă privirea indulgentă a bătrânul judecător și țâșnește de pe scaun, la atac.
-Acuz de subminarea de stat și vânzare ilegală de rime.
Sunt acuzat de :
1.Coruperea unei insule minuscule din Oceanul Indian. (De fapt e un atol, țin să precizez.)
2.Poezie anti-poezie.
3.Visul unei revoluții de vară.
4.Vânzare ilegală de sentimente. (Conform legilor, sentimentele nu se pot vinde decât în locuri special amenajate și sub supravegherea atentă a unui specialist în sentimente.)
Mi se face foame. Cer o mandarină. Sunt refuzat. Cer 2 mandarine. Mi se oferă 2 eugenii stricate.
Ridic mâinile încătușate și cer azil politic în paradisul poeților apatrizi.
Sunt refuzat categoric.
Verdictul e dur.
-Inculpatul e condamnat la moarte prin spânzurare de un nor. Inculpat care îți este ultima dorință?
-Cer să mai stau 5 minute de vorbă cu poezia mea preferată.
Mi se aduce poezia mea preferată. O iau în brațe o sărut prelung și fără ca nimeni să bage de seamă îi bag în buzunar o jumate de eugenie stricată drept talisman împotriva detractorilor.
Sunt invitat să-mi aleg norul de care o să fiu spânzurat.
Mă sfătuiesc cu 2pac ce nor să aleg.
-Alge-l pe ăla în formă de poezie. (2pac e mereu inspirat în alegerea norilor constat.)
Mor cu un zâmbet filosofic în colțul buzelor.