macelăria
când vin camioanele noi trebuie să descărcăm hălcile de carne. iau sacul în spate simt carnea lipicioasă pe șira spinării. nici acum nu-mi dau seama cine e de vânzare hălcile tranșate stângaci ori carnea de pe oasele noastre.

uneori faianța are pete de sânge. măcelaria are nume de florărie. petele de sânge se șterg cu multă spumă. mi-e frică doar să nu intre ioana. mi-ar spune că sunt autentic eu aș face din petele de sânge un buchet de flori.

dimineața femeile spală carnea cu apă și clor apoi o așază în galantare. apoi ne așază în galantare. femeile au trupurile butucănoase. poți să te ascunzi în scorburile lor dacă te prinde noaptea pe drum. ele nu suportă rochițele cu volănașe. rochițele cu volănașe nu gândesc.

coropișnița
o văd cum escaladează pervazul. dă din picioarele minuscule cade pe spate între două felii de pâine. bunica spunea că sunt rele coropișnițele. îți intră în urechi și îți mănâncă auzul. mi-e frică s-o strivesc. în general mi-e frică de moarte. doar duminica mă simt bine. atunci biserica din fața blocului crește până la balcon și vorbește. vorbim. fleacuri. vecinii ies la geam și ne spun să vorbim mai încet. e prea dimineață.

podul cu pontoane
ca să ajungi de pe un mal pe celălalt trebuie să dansezi. trebuie să-ți găsești echilibrul. apoi când pui piciorul pe pământ ești mai sigur știi unde vrei să ajungi. în fiecare zi studenții traversează podul cu pontoane. în fiecare zi îndrăgostiții traversează podul cu pontoane. unul din zece îndrăgostiți sărută pentru prima dată. unul din zece se desparte. unul din zece se gândește dacă apa e de-ajuns de rece încât să înghețe și să uite. unul din zece se aruncă. a doua zi lumea se adună pe mal. pescarii înjură. atunci toți peștii se iubesc pe fundul apei.

noaptea văd apa neagră legănând pontoanele ca pe niște prunci abandonați în incubator. noaptea aud apa neagră clefăind ca niște prunci abandonați în incubator. mi-e frică de apă. mi-e frică de coropișnițe. aici sunt înconjurat de lucrurile care mă înspăimântă.

xania
mama ei e schizofrenă. tata e colonel în armată. tata are o amantă studentă. xania nu are unde să locuiască. nu are la ce să se întoarcă. nu are nici un loc al ei și nici un lucru nu-i aparține. ea spune că nu e de pe lumea asta și că plânge când citește aglaja veteranyi. când va mai crește se va face schizofrenă. atunci toate lucrurile îi vor aparține.

veioza
la baie nu avem lumină. avem o veioză roz. de când m-am mutat mi-am lăsat barba să crească. dacă m-aș bărbieri sigur m-aș tăia în lumina roz.
noaptea ușa de la bloc e încuiată. nimeni nu intră și nimeni nu iese. bătrânilor din bloc le e frică să moară singuri și nu ne lasă afară. ei spun că așa nu ne mănâncă noaptea. noi știm că ei mint dar îi lăsăm în pace. lipim borcane de pereți ca să-i auzim dacă respiră.

lord’s
când toate mesele sunt ocupate se ascultă muzică bună. îmi place să beau cafea. ceștile sunt mici și ți se dă gratis un biscuite. nu-l mănânc niciodată. îl pun la pervazul ferestrei. într-o zi vulturul negru va ști ce să facă din el. eu voi alerga prin pădure. acolo e o pistă cu mulți câini. nu mi-e teamă de câini. trebuie să vorbești cu ei pentru că ei sunt singuri.
blana lor e tăiată de lumina roz.

novaeuro
când vin camioanele noi trebuie să descărcăm hălcile de carne. ascultăm muzică techno și aranjăm oamenii în galantare. apoi mergem în cafeneaua preferată. lăsăm în urmă petele de sânge și spuma de pe faianță. mă înțeapă uneori barba atunci pescarii înjură toată ziua. lumea se adună pe mal să vadă îndrăgostiții cum se iubesc pe fundul apei. ioana spune că sunt autentic. de fiecare dată roșesc. mi-ar place să am nume de florărie.