agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-06-05 | [This text should be read in romana] |
Cuțitul cu mâner albastru îl port la brâu, ca un trofeu. În cerc, toți privim paharele pline cu zmeură. Eu îmi aprind o țigară, ea mănăncă zmeură din paharul de plastic.
-Când eram mai mică am mai mâncat zmeură la pahar. -Foarte bine. Știi când vine personalul de 5 și paișpe? -Nu știu. Þie îți place zmeura? -S-o culeg și s-o mănânc la fața locului. Nu-mi place zmeura la pahar. -De ce? -O întrebare: haiducii mâncau zmeură la pahar? -Ha-ha! Tu nu ești haiduc. -Dar aș putea să fiu, nu?! -Nuuu! N-ai configurație de haiduc. -Camarazii mei au murit de mult, am rămas singur. Știi ce mi-a rămas amintire de la ei? -Nu! Ce ți-a rămas? -Vezi cuțitul ăsta cu mâner albastru? -Da, îl văd, e un cuțit normal cumpărat de supermarket, am și eu o duzină acasă, sunt foarte ieftine. -Mda, probabil. Tu știi că?... -Ce să știu?! Continuă, ce să știu? -Nimic-nimic. Uite, vezi paharul ăsta cu zmeură? Cu o singură lovitură de cuțit îl pot străpunge. Nu ți se pare extraordinar?! -E un pahar de plastic, nu mi se pare nimic neobișnuit dacă îl străpunge un cuțit, fie el și cu mâner albastru. -Închide ochii! Așa, ține-i închiși. -Ok. Și acum ce? -Acum nimic, te făceam doar să crezi că o să-ți explic ceva supercalifragilistic… Ha-ha. -Ești sadic. Știai? -Sadic eram dacă îți străpungem paharul cu zmeură cu acest cuțit ieftin. Sadic eram dacă îți spuneam să te gândești că viața ta e în acest pahar cu zmeură. Viața ta, cu tot cu pasiunile și salariile tale de secretară de la clinica de pe strada 23. -Acum nu ești sadic, ești doar prost. -Prefer un sadic prost. -Hai pa. -Pe mâine, te-am pupat. Nu e nimic interesant într-o viață de om. Uneori apar pahare cu zmeură iar cei mai curajoși își scot de la brâu cuțitul albastru și cu gesturi hotărâtă spulberă demnitatea de plastic a zmeurei. Dar foarte rar unii dintre noi mânâncă zmeură direct din pahar. Serios, unii mănâncă zmeură la fața locului, adică direct în padurea de brazi plină zmeură, alții varsă zmeura din pahar în palmă și aleg fructele cu gesturi studiate minuțios și le duc spre gură cu mimică de monarhi detronați. Foarte puțini ciugulesc cu degetele zmeura din paharul de plastic. E demonstrat științific de “Asociația consumatorilor de zmeură”. Personalul de 5 și 14 minute întră încet în halta din pădurea de brazi plină de zmeură. Toți își iau paharele de plastic pline cu zmeură și se grăbesc să urce în vagoanele murdare. Am rămas eu. Peronul e gol. Azi voi mânca zmeură ca un haiduc. Îmi pipăi discret brâul, cuțitul albastru e la locul lui. Răsuflu ușurat și mă îndrept fluierând spre pădurea de brazi în căutare de zmeură. “E o lume minunată.” Și toate acestea se întâmplau demult, într-o vară murdară. E mult de atunci. N-am mai mâncat niciodată zmeură.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy