Azi a fost prima zi de școală. Pentru asta noi ne-am pregătit mai demult, adică mai mult mama și tata, care mi-au cumpărat ghiozdan și niște caiete, că manuale ziceau că îmi dă gratis doamna învățătoare. Aseară, mama s-a certat cu tata că cine să mă ducă la școală, tata zicea că el nu poate și de fapt e mai mult chestiune de femei, iar mama i-a zis că nu poate de puturos, că-și face intenționat de lucru, numai ea trebuie să muncească în casa asta ca o roabă, că și la piață, și spălat și călcat și gătit, numai ea, degeaba a făcut și ea o facultate că altele sunt doamne, iar ea o prăpădită, nici pantofi nu are în picioare. Tata i-a zis că dacă mai lasă țigările și cafeaua poate îi rămân bani și de pantofi, dar mama, nu, că măcar asta să-și permită și ea că și așa alte satisfacții nu are. Până la urmă tot eu am luat o palmă, că am scuipat în farfurie cum am văzut la prietenul meu Gigel că făcea la grădinița cu orar prelungit când le da și masa la prânz, de nu mai mânca nimeni, zicea că de la taică-su văzuse și el.
Dimineața, la ora 8 și jumătate eram deja în curtea școlii, mama cumpărase un buchet de flori și un pachet de cafea pentru doamna învățătoare, că și pentru asta a certat-o tata că să termine cu atențiile astea, doar flori să ia, dar mama a zis că să creadă el, că nu așa se face școala, „să-l mai scoată și pe el la tablă, să-l bage în seamă”, iar tata a mormăit ceva cu școala mă-si și și-a mai desfăcut o bere, adică am fugit eu repede să i-o desfac, în felul ăsta îmi da și mie să beau puțină.
Pe la 9 a venit și doamna învățătoare, între timp mama se împrietenise cu alte mămici, eu nu prea cunoșteam din copiii cu care eram în clasă, doar pe Gigel și mai era unul Vasilică cu taică-su polițai pe care îl mai știam.
Erau mulți copii, îngrămădeală, mama mă ținea strâns de mână, sau poate eu o strângeam, îmi transpiraseră palmele, cred că de emoție că fricos nu prea sunt. A venit și doamna directoare care zicea lumea că o pusese partidul după alegeri, și altă doamnă directoare, mama zicea că e adjunctă da’ pusă tot de partid, un popă, un polițai și trebuia să vină și primarul dar pe la 10, dacă tot nu sosise, a venit domnu senator și a început deschiderea. A vorbit întâi doamna directoare, eu nu auzeam ce spune, sunetele treceau peste mine, mă uitam la noii mei colegi, erau și vreo doi țigani mai spălați, din ăia care și-au făcut case chiar în centrul orașului, că a venit cu o găleată de ceasuri furate și celulare din Anglia, și de acolo au banii, știam de la unchiul Sorin, cumnatul lui tata, care e inginer și făcea mereu mișto de tata când venea pe la noi că tata are cărți multe, un perete întreg, iar nenea Sorin zicea că la ce i-or trebui, că el nu a citit nimic la viața lui și tot a ajuns inginer și tata se supăra, se făcea roșu la față, își aprindea țigara și spunea că fiecare cu apucăturile lui, el măcar le citește nu ca alții care sunt snobi și le-a cumpărat la metru să vadă musafirii ce deștepți sunt ei. Printre colegii mei am văzut și o fată, una pistruiată, cu codițe blonde, avea și uniformă, o bluză pepit și un fel de șorț albastru, eu nu aveam că tata a zis că acum cu democrația la ce mai îmi trebuie, mai bine niște blugi acolo și o bluză, dar să fie de culoare închisă, că așa a zis și doamna învățătoare că nu ne trebuie obligatoriu. Pistruiata se uita la mine atentă, eu nu pricepeam de ce, probabil că mă cunoștea, dar pe urmă m-am lămurit când m-a luat mama de ureche și mi-a zis scoate degetul ăla din nas, boule. Dar ea, colega zâmbea la mine, cred că-i era indiferent comportarea mea, mi-a făcut cu ochiul, posibil să fi fost bolnavă, eu am scos limba la ea, și uite așa am aflat și că o chema Steluța că așa i-a zis mă-sa când i-a spus să nu se mai scarpine în fund.
Pe urmă, după ce au vorbit toți și popa a cântat la microfon și a zis Tatăl nostru, da nu l-a auzit nimeni că toți vorbeau la telefoane, doamna învățătoare ne-a luat și ne-a dus în clasă. Pe bănci erau așezate cărți și flori, câte o floare de copil, ne-am așezat în bănci, ne-a mai strigat o dată pe nume, și le-a spus părinților că trebuie să aducă contribuția pentru școală de 200 de mii vechi și să ne cumpere caiete speciale, banii îi strânge tot ea. Doamna învățătoare ne-a mai vorbit ceva de primul clopoțel, și altceva despre prima zi de școală și ce ne așteaptă de acum încolo. Mama a întrebat când ne dă cornul și laptele da doamna învățătoare s-a făcut că nu aude. Unii părinți au făcut poze, am făcut și eu una, 50 de mii bucata, banii când le aduce. Apoi doamna învățătoare ne-a mai spus că trebuie să cumpărăm față de masă pentru catedră, cretă și burete. I-am dat și noi florile și pachetele de cafea și pe urmă am plecat acasă.
Ce frumos a fost în prima zi de școală!

Dănuț, clasa I-a D