1. Pușkin a fost poet și tot timpul scria ceva. Odată, Jukovski l-a surprins în timp ce scria și a exclamat:
-Ia te uită, pasămite – scribălăul!
De atunci Pușkin tare l-a mai îndrăgit pe Jukovski și a început să-l numească simplu, ca între prieteni – Jukov.
2. Precum este cunoscut, lui Pușkin nu i-a crescut niciodată barba. Pe Pușkin treaba asta îl necăjea tare mult și tot timpul l-a invidiat pe Zaharîn, căruia barba, dimpotrivă, îi creștea întru totul de ajuns. „Lui îi crește, iar mie nu-mi crește” – spunea Pușkin adeseori, arătând cu degetul spre Zaharîn. Și avea întotdeauna dreptate.
3. Odată, Petrușevski și-a stricat ceasul și a trimis după Pușkin. Pușkin a venit, s-a uitat la ceasul lui Petrușevski și l-a pus înapoi pe masă. „Ei, ce zici, frate Pușkin?” – l-a întrebat Petrușevski. „Stop mașina!” – a spus Pușkin.
4. Lui Pușkin îi plăcea să arunce cu pietre. Cum vedea pe undeva pietre, cum se-apuca să arunce cu ele. Se întâmpla câteodată de se dezlănțuia în așa hal, încât îl vedeai că stă așa, tot îmbujorat, dă din mâini, azvârle cu pietre, - ceva de groază!