MOTTO: «Dupa aceste lucruri, m-am uitat si
iata, o usa era deschisa in cer. Glasul
cel dintai pe care-l auzisem ca sunetul
unei trambite si care vorbea cu mine
mi-a zis:"Sui-te aici si-ti voi arata lucrurile
care trebuie sa aiba loc dupa acestea.»
Apocalipsa, 4;1


Copil. Homunculus. Materializarea gandurilor. de ce te uiti la mine ca la un nebun? Ai uitat chiar tot ce te-au invatat? Ori radierea memoriei facea si ea parte din plan?!
Cu mine n-au reusit. Cu mine nu reuseste nimeni, niciodata, nimic. Nu ma incadrez intre limitele admise. Sunt o o perpetua si eterna ratare a experimentului, un incorigibil calcai al lui Ahile… Din cauza mea, intreaga creatie exista sub sabia lui Damocles.
Nici o grija, firul de par nu se va rupe niciodata, desi asa s-au straduit sa va invete. La fel cum v-au convins si de aceea ca eu as fi cauza raului; ca sa scapi, trebuie sa crezi, trebuie sa asculti, trebuie sa te supui, neconditionat.
"Bate si ti se va deschide". Intreaga existenta sintetizata in gestul de a bate la porti. Insa nu toate ti se deschid, asa cum te-au facut sa crezi (mai tii minte ce frumos promitatoare fluturau manunchiurile de panglicute colorate atunci?) Unele se deszavorasc, altele nu. Tu ciocanesti la toate si pasesti peste pragul celor pe care ti le deschid. Inca mai crezi ca-ti alegi singur drumul? Ha, ha! Nu esti decat un biet soarece ratacind intr-un labirint... si bati la porti...
Ca si cum tu n-ai avea dreptul sa ai o poarta a ta, pe care s-o deschizi cand si cui vrei…
Nu te-a invatat nimeni ca si insignifianta ta fortareata are o poarta (nu ti-au spus nici macar ca ai o fortareata!);asa ca de ce ar fi fost nevoie sa ti se predea vreo lectie despre cine-ti ciocaneste in poarta, cum, de ce, ce sa faci daca…

Se alguém bater um dia à tua porta,
Dizendo que é um emissário meu,
Năo acredites, nem que seja eu;
Que o meu vaidoso orgulho năo comporta
Bater sequer à porta irreal do céu.

Mas se, naturalmente, e sem ouvir
Alguém bater, fores a porta abrir
E encontrares alguém como que à espera
De ousar bater, medita um puoco. Esse era
Meu emissário e eu e o que comporta
O meu orgulho do que desespera.
Abre a quem năo bater à tua porta!*



Ba nu! De fapt, ti-au balmajit ei ceva, insa astfel incat sa nu intelegi nimic si sa faci exact pe dos, sa lasi sa-ti intre oricine in templu: "Iata, Eu stau la usa si bat; daca cineva aude glasul Meu si deschide usa, Eu voi intra la el […]"
Care "Eu"? Eul, care bate la portile altora si cere, intotdeauna cere, niciodata nu da! Intotdeauna, cand cineva iti bate-n poarta, vrea ceva de la tine, ceva pentru care nu a facut inca nimic. Si pentru care nu va face, poate, nimic niciodata. "[…]voi cina cu el si el cu Mine." …Dar care, dintr-un acces de ironica generozitate, iti acorda gratia de a gusta din rodul propriei tale munci din care El se infrupta. Un om cu suflet negru, de toamna…Cel ce te-a invatat ca furnica e rea, pentru ca refuza sa deschida greierelui usa camarii sale, cel ce te-a invatat ca si greierii sunt rai, pentru ca nu trudesc si se indeletnicesc cu cantatul… Numai Invatatorul vostru are dreptul sa fie greiere!
Tu sa fii furnica, fara zavor la poarta. Tu doar sa crezi, sa asculti, sa te supui. Neconditionat.
Tu nu ai drepturi, tu ai fost creat pentru a te supune; homunculus.
Iar eu? Ma multumesc sa fiu cauza raului, sabia atarnata care a indraznit sa se prefaca in pendul si a amputat celui ce s-a pretins Unicul Greiere glasul; sunt trambita vestitoare a celor ce vor fi sa vie…
Sa nu deschizi celor care-ti vor bate in poarta! Chiar daca ar pretinde ca-s emisarii mei…
Gandeste-te putin… deschide celui ce nu-ndrazneste sa bata-n poarta niciodata!

*FERNANDO PESSOA – " Se alguém bater um dia à tua porta…"; 05.09.1934