Impresii din Grecia, 3

Kalambaka, Meteora


Este Grecia sau nu, o tara exotica? La fata locului sunt locuri si momente in care totul pare un miraj de frumusete si totusi exista si o realitate acolo care se cere observata si cotata ca atare. La Kalambaka coexista aceste doua idei, cea a frumusetii extraordinare a naturii si cea a suferintei si daruirii complete a omului spre Dumnezeu. Ambele sunt aici desfasurate la nivel, as spune cosmic, deasupra rationamentului unui pamantean de rand.

Inaltimile de piatra apar nefiresti, uluitoare si doar apropierea de ele ne facea sa traim atunci viata cu o alta intensitate. Brusc, din campia thessalianana se ridica niste uriasi de sute de metri inaltime, niste ,,stone-henge,, abrupti, pe a caror varfuri s-au construit in anii de dupa 1000 niste manastiri al caror efort de a fi ridicate il intrece pe cel de azi, de a ridica un zgarie –nori. Zeci de manastiri s-au ridicat de catre calugari prigoniti de pustiirile pagane. Ei ridicau cu plase de pesti caramida cu caramida, zeci de ani, peste haurile mortale pentru a zidi biserici si chilii. Le-am vazut cimitirul in manastirea Marea Meteora. O incapere mica cu rafturi de lemn in care stau asezate, in cele de sus craniile insirate, iar in cele de jos restul de oase.

Totul acolo este impregnat de religios si de pace. Linistea de pe acele inaltimi doare parca, e nefireasca. Pana a ajunge sus, pe serpentinele acum asfaltate, impresioneaza cuiburile facute de calugarii solitari, de acei pustnici care au locuit o viata in niste pesteri scobite in piatra, la inaltimi de 10-20 metri, in peretele vertical, asemanatoare cuiburilor unor pasari.

Acum calugarii trec de pe o stanca pe alta cu funiculare moderne si masinile lor sunt in limita unor parcari invecinate. Aceea viata veche mai respira in muzeul fiecarei manastiri si in biserici. Conceptul de renuntare capata azi forme adaptate la lume. Poate doar in manastirile expuse publicului se vede acea administratie turistica, mai libera de canoane. Nu am reusit sa vizitez Muntele Athos, sa privesc viata de acolo. Ramane pentru mine o dorinta sa ajung la Muntele Athos.

Orasul privit de pe stanci pare un desen de copil. Chiar la iesire din oras, spre drumul manastirilor, troneaza un magazin - atelier de pictura pe lemn, cu icoane si obiecte de rit si tot felul de suveniruri. Am avut surpriza sa gasim acolo un roman, din Buftea, care picta si prezenta magazinul romanilor. Inainte de plecare seful magazinului a organizat o tombola cu toti cei care cumparasera ceva, lucru pe care l-am aflat de cum am intrat. Atractia turistica era si o pictorita blanda si plapanda care picta efectiv, in mijlocul magazinului, o icoana a Maicii Domnului, pe lemn. Pensula tragea linioare la fel de plapande, infatisand cu usurinta trasaturile triste ale Maicii.
Trecerea pe la manastiri a accentuat acea stare magica in care eram. Muzica era prezenta peste tot. Soarele de la Kalambaka era la fel de primitor si parea a sti de existenta Mediteranei. Aveam in fata Atena si Creta care ne astepta si drumul pe mare, noaptea cu delfini jucausi si luna plina.

Voiam sa cumpar o icoana cu Maica Domnului si Pruncul imbratisat. Am tinut sa o cumpar de la manastire, cu precizarea expresa a vanzatorului ca a fost sfintita in biserica. Am aflat astfel ca in icoanele grecesti Pruncul e tinut inspre dreapa spre deosebire de icoanele noastre in care Isus se afla la stanga Maicii Sale. Am privit mult la acele icoane, cu foita de aur si de argint, cu Isus copil, dar matur si trist, pictat parca la o alta scara sau intr-o alta dimensiune , ca linii bizantine in care suprafetele si proportiile asculta de o geometrie si de o perspectiva aparte.

Nu stiam care dintre fetele istorice ale Greciei este mai adanca, cea antica cu ruine, temple, statui si filozofie sau cea crestina, careia apartinem, cu manastiri, biserici, cruci si icoane si credinta in Sfanta Treime. Pe ambele am incercat sa le privesc cu aceeasi intelegere.