De cand eram mic port numai pantofi. Adica toti copii pe vremea mea purtau pantofi, sau adidasi, sau, in cel mai rau caz tenesi. Acum toti copii din cartier ii vad incaltati cu papuci. Eu pot spune ca mi-am facut un cult al pantofilor. De fapt tot liceul am avut aceeasi pantofi, de fapt vreo 3sau4 perechi identice, diferenta intre ele fiind de numar: in clasa a noua purtam vreo 39 ca sa ajung pe undeva pe la 42-43 la final. Schimbarea am facut-o odata cu balul de absolvire cand am mers cu mama sa imi iau haine si am vazut o pereche de pantofi asa cum mi-i imaginasem eu dintotdeauna, cu botul rotunjit, cu talpa putin ridicata, negri cu o dunga albastra, cu sireturi foarte groase si lungi, adica total invers decat pantofii tatalui meu: ascutiti, uni, maro sau negri, cu gaurele eventual si sireturi subtiri si scurte. Cand eram mic aveam o pereche de pantofi maro, erau cei mai misto din tot cartierul. Fusesera ai fratelui meu mai mare, numai ca el a crescut foarte repede si n-a apucat sa ii incalte decat exact de 3 ori, sau cel putin asa imi spunea mama. Nu-i mai tin minte foarte bine, stiu ca se inchideau cu catarama si aveau tesut in fata, pe bareta aia cu gauri o rata salbatica verde cu cu o dunga albastra pe gat. Mi-au placut atat de mult incat n-am vrut sa spun parintilor cand mi-au ramas mici, asa ca mi-u facut niste bataturi oribile pe degetele mari. Acum degetele mele mari sunt inca strambe, cu pielea mai groasa intr-o parte, cu o diformitate specifica, totusi simetrica la ambele picioare. Nu de mult timp am observat si la degetele tatalui meu aceeasi umflatura/batatura ceea ce mi-a dat peste capt toata ideea ca ar fi vina pantofilor mei maro, si am dat vina in concluzie pe vreo gena mostenita. Tot acum am avut eu si confirmarea ca sunt copilul parintilor mei. Pe mama o mai vazusem eu prin fotografii cu burta mare, dar pe tata l-m banuit intodeauna... Probabil fratele meu mi-ar fi putut da multe detalii despre acest subiect, numai ca nu-mi explic de ce a fost considerat un subiect tabu de fiecare data intre noi. Cand am implinit vreo 10 ani, mama nu m-a mai lasat sa dorm cu ea. A zis ca sunt destul de mare si ca ar trebui sa dorm cu fratele meu. Evident ca a fost un scandal monstru, chiar si acum mi se pare monstru, dar pana la urma am acceptat. Intr-un fel il ajutam pe fratele meu sa nu mai fie torturat de sforaiturile tatalui meu. A urmat o serie de smecherii de-ale mele sa dorm cu mama, cea mai simpla era sa ma duc sa ma uit cu ei la filme, si apoi sa adorm in timpul filmului. Evident ca uneori adormeam de-adevaratelea si trebuiau sa ma duca pe brate in patul din sufragerie, langa fratele meu. Asa am vazut eu o suma de filme pe jumatate si a doua zi trebuia sa imi imaginez cum se termina. Cred ca exista filme la care le-am facut o suta de finaluri posibile, si toate jocurile mele de a doua zi erau bazate pe acel film, pe finalurile posibile. Dupa ce am vazut PRODUSUL VERDE, nu mai tin minte cati ani aveam, dar stiu ca n-am reusit sa adorm la el, m-a fascinat povestea, vreo saptamana am tot incercat sa toc frunze si iarba cu un pietroi, sa pun flori de zambile la macerat in sticlute de rom si tot felul de astfel de variante "culinare" pentru a gasi o salvare pentru viitorul apropiat al omenirii, o solutie problemei hranei, astfel incat sa nu fie nevoie sa imi mananc parintii sau fratele. Cele mai multe povesti oricum mi le-am inchipuit cand eram la camin si am facut oreion: a trebuit sa stau nu stiu cate saptamani acasa. Pe vremea aia dormeam cu mama, care se trezea in fiecare dimineata mai devreme ca sa imi citeasca inceputul unei povestiri din POVESTI NEMURITOARE sau din POVESTIRI ISTORICE, in timp ce eu mancam. Tin minte ca nu aveam voie sa ma misc din pat si stateam asa privind tavanul pana dup'amiaza la 3 cand venea tata de la servici si imi citea restul povestirii. In tot timpul asta eu refaceam toata istoria principatelor si a tuturor deserturilor lumii. Ca sa nu mai vorbesc ca deserturile pentru mine erau planete, cum e planeta Marte, iar povestirile respective le percepeam ca niste fapte care urmeaza sa se intampla, in nici un caz ca evenimente trecute...