agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-09-17 | [This text should be read in romana] |
Mă numesc Croissant Finetti
EU, O LEACÃ INFAM: - Pentru ochii tăi, dragă, mă cheamă Croissant Finetti – și iată, în acest prenume fictiv, chiar în el însuși, lucrul în sine, rațiunea pură kantiană! Subzistă în carne și oase (la amestecul făinii cu această cremă de frișcă, când îți acorzi liberă trecere gândirii, citindu-mă pe pagina acestei întâlniri) ceva anume, care nu-i mai puțin potrivit decât acest modest apelativ… comic. În aceste condiții, hei, ai putea, draga mea, încă să mă mănânci?! TU, FEMEIA MEA: - Sigur că da! Pe șleau. Rapid. Te voi înmuia în laptele sânilor… Chiar dacă te-ai ascunde foarte adânc, te vei înfiora revăzându-mi dinții ce te sărută-n curând ! Ar trebui să se stabilească între amândoi o legătură de sânge – dacă ți-ai dori să-mi evadezi din brațe... ori să-mi fii, întotdeauna, frate! Iată singura soluție. După credița și-n conformitate cu ceea ce știu mamele noastre, n-ai fost niciodată fratele meu!... Ești, pentru mine, ciudatul vagabond, atât de răvășitor față-n față cu stomacul meu ! EU, O LEACÃ INFAM : - Pe scurt, îți mulțumesc enorm, mă consider deja luat în considerație. Spre mușcările tale: pe locurile lor, cu multă atenție, start! TU, FEMEIA MEA: - Rămân cu gura căscată... Cursul faptelor viitoare rezolvă, ca să vorbim deschis, dacă mă iubești cu-adevărat, propria ta neînțelegere! Les chansonnettes de la haute mer buccale (I) Je m’appelle Croissant Finettà JE, UN PEU INFÂME : - Pour tes yeux, ma chère, je m’appelle Croissant Finettà – et voilà , il y a dans ce fictif prénom, dans lui-même, le chose intrinsèque, la pure raison kantienne. On subsiste en chair et en os (dans le mélange de la farine avec cette crème fouettée, quand donnes tu carte blanche à la pensée, en me lisant sur la page de rendez-vous) quelque chose qui n’est pas moins adéquat comme ce modeste appelatif… comique. Dans ces conditions, tu pourrais, ma chère, encore, me manger, hélas?! TOI, MA FEMME : - Mais oui ! Sans ambages. Très vite… Je te mouillerai dans le lait de ma poitrine… Même si te cacheras très profondément, tu seras tant frissonné au revoir de mes dents qui t’embrasse sous peu! Il faudrait qu’on soit posée entre nous deux un lien de sange – si tu souhaiteras d’évader de mes bras… ou que tu sois, pour toujours, mon fraire ! Voilà la seul solution. Après la croyance et conforme à le savoir des notres parentes, tu n’as pas été jamais mon fraire !… Tu es, pour moi, un étrange vagabond, tant ravissant tête à tête avec mon estomac! JE, UN PEU INFÂME : - Enfin, merci beaucoup, je me considère déjà envisagé. Vers tes bouchées : sur leurs places, attentivement, start ! TOI, MA FEMME : - Je bée reste bouche… Le cours des digestifs événements, résouds-toi, à proprement parler, si tu m’aime vraiment, ce propre différend !
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy