agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Venus and Adonis ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-04 | [This text should be read in romana] | iurie burlacu STOP!.. STOP!.. STOP!.. PERSONAJE: Solistul – solistul rock-formaÈ›iei „Xâ€. Femeia – iubita Solistului. Nouăsprezece voci – vocile ispititoare ale Universului. Domnul Necunoscut – un domn de-a dreptul necunoscut. Alte personaje – membrii formaÈ›iei „Xâ€. ACTUL I (O încăpere în care se desfășoară repetiÈ›iile rock-formaÈ›iei „Xâ€. MuzicanÈ›ii stau cu instrumentele în mînă, ca niÈ™te manechini, de parcă în timpul interpretării unei lucrări, cineva i-a împietrit. ExcepÈ›ie face doar solistul formaÈ›iei, care stă ciuciulit lîngă un difuzor È™i pe care prepară toate cele necesare, pentru a primi o doză de stupefiant. ÃŽn timp ce el se ocupă de toate acestea, în jur se aud diferite voci) SCENA 1 PRIMA VOCE: Domnule Solist, luaÈ›i seama ce faceÈ›i! O veÈ›i păți rău! A DOUA VOCE: Domnule Solist, nu e serios cu ce vă ocupaÈ›i! A TREIA VOCE: Domnule Solist, asta nu duce spre bine! SOLISTUL: (presărînd într-o lingură puÈ›in praf stupefiant) ÃŽn schimb, asta te duce în rai! A PATRA VOCE: Asta te duce într-un rai falsificat! SOLISTUL: Ei È™i ce! E un rai totuÈ™i, trebuie să fiÈ›i de-acord! A CINCEA VOCE: Nu putem fi de acord, fiindcă ceea ce faceÈ›i e o prostie! A ȘASEA VOCE: Domnule Solist, ceea ce faceÈ›i e o prostie mare! A ȘAPTEA VOCE: Domnule Solist, ceea cu ce vă ocupaÈ›i e cu mult mai mult decît o prostie! A OPTA VOCE: Domnule Solist, e cu mult mai mult decît însăși sensul cuvîntului „prostieâ€! SOLISTUL: (aprinde bricheta sub lingură) Și vouă ce vă pasă! Ce aveÈ›i cu mine? Ce aveÈ›i cu raiul meu? A NOUA VOCE: Domnule Solist, noi vrem să vă ajutăm! A ZECEA VOCE: Vrem să vă ajutăm în numele talentului d-stră! A UNSPREZECEA VOCE: ÃŽn numele muzicii pe care o scrieÈ›i! A DOUÃSPREZECEA VOCE: Și pe care o dăruiÈ›i publicului! A TREISPREZECEA VOCE: Vrem să vă ajutăm în numele vocii d-stră, excepÈ›ional de frumoase! A PAISPREZECEA VOCE: Vrem să vă ajutăm în numele formaÈ›iei d-stră! A CINSPREZECEA VOCE: ÃŽn numele chitarei d-stră! A ȘAISPREZECEA VOCE: ÃŽn numele publicului d-stră! SOLISTUL: (ia seringa È™i absoarbe în ea tot conÈ›inutul din lingură) Publicul meu se droghează cu stupefiantul muzicii mele! A ȘAPTESPREZECEA VOCE: Domnule Solist, trebuie să vă opriÈ›i! SOLISTUL: Muzica mea se droghează cu stupefiantul sufletului meu! A OPTSPREZECEA VOCE: Nu mai puteÈ›i continua astfel! SOLISTUL: Eu mă droghez cu stupefiantul heroinei! A NOUÃSPREZECEA VOCE: OpriÈ›i-vă! Cel puÈ›in, în numele femeii ce va muri pentru d-stră! SOLISTUL: (puÈ›in mirat) Poftim?! (caută cu privirea prin părÈ›i) Ce fel de femeie?! (nu i se răspunde) Alo! Ce fel de femeie? (nu i se răspunde nici de data aceasta) Voi toÈ›i constituiÈ›i importanÈ›a heroinei! Voi toÈ›i constituiÈ›i È™i nucleul inexistenÈ›ei! (își introduce stupefiantul în vînă) TOATE NOUÃSPREZECE VOCI: (haotic) Sop!.. Stop!.. Stop!.. (După ce Solistul își introduce toată substanÈ›a narcotică în sînge, se aud niÈ™te zgomote puternice. Aceste zgomote sunt produse de baterist, care își revine în starea normală È™i își începe rolul în lucrarea ce urmează să fie interpretată. După el pe rînd își revin chitariÈ™tii È™i ceilalÈ›i membri ai formaÈ›iei. ÃŽn timp ce muzicanÈ›ii interpretează întrarea piesei, Solistul pluteÈ™te în euforia ce l-a cuprins. Se ridică încet, își ia chitara È™i trezindu-se brusc din vis, începe să cînte. După ce se sfîrÈ™eÈ™te lucrarea, toÈ›i muzicanÈ›ii joc în continuare rolurile de manechini, iar Solistul cade obosit È™i zdrobit de convulsii la podea) SCENA 2 (Din partea stîngă apare domnul Necunoscut) DOMNUL NECUNOSCUT: (zîmbind È™i aplaudînd) E bine domnilor, dar trebuie să È™tiÈ›i că nu e chiar bine! PRIMA VOCE: Domnule Necunoscut, aÈ›i face bine să dispăreÈ›i, altfel veÈ›i fi identificat! A DOUA VOCE: Dacă nu veÈ›i dispărea în secunda aceasta, cu siguranță că veÈ›i fi identificat! A TREIA VOCE: AÈ›i putea regreta! A PATRA VOCE: Garantat că veÈ›i regreta, dacă nu veÈ›i dispărea în secunda aceasta! A CINCEA VOCE: Da, da!.. Anume în secunda aceasta, fiindcă în următoarea ar putea fi tîrziu! DOMNUL NECUNOSCUT: Niciodată nu e tîrziu! A ȘASEA VOCE: VedeÈ›i bine, în cazul acesta ar putea fi tîrziu! DOMNUL NECUNOSCUT: Prostii! A ȘAPTEA VOCE: E o prostie să gîndiÈ›i în felul acesta! DOMNUL NECUNOSCUT: (se împiedică de corpul Solistului) Ce dracu! (observă starea spasmodică în care se frămîntă rock-starul) Vai domnule Solist, e grav cu d-stră! Dar ce aveÈ›i? A OPTA VOCE: E în rai, domnule Necunoscut! A NOUA VOCE: LăsaÈ›i-l în pace È™i È™tergeÈ›i-vă prezenÈ›a din încăperea aceasta! A ZECEA VOCE: PrezenÈ›a d-stră ar putea cauza domnului Solist niÈ™te traume È™i mai mari! A UNSPREZECEA VOCE: De aceea ar fi mai bine să dispăreÈ›i! DOMNUL NECUNOSCUT: (iritat întorcîndu-se de la corpul solistului) De aceea ar fi mai bine să dispăreÈ›i voi! Cine dracu, vă credeÈ›i? De unde v-aÈ›i luat? (arată amenințător cu degetul în direcÈ›iile, spre care va privi consecutiv) CăraÈ›i-vă naibii! A DOUÃSPREZECEA VOCE: Domnule Necunoscut, vă rugăm să vă păstraÈ›i calmul! A TREISPREZECEA VOCE: Nu are nici un rost să vă revoltaÈ›i! A PAISPREZECEA VOCE: La ce v-ar folosi? A CINSPREZECEA VOCE: Desigur, la ce v-ar folosi să vă enervaÈ›i aÈ™a? DOMNUL NECUNOSCUT: (la fel de iritat) CăraÈ›i-vă naibii, am zis! Ce vă holbaÈ›i aÈ™a la mine? A ȘAISPREZECEA VOCE: De unde aÈ›i luat că noi ne holbăm la d-stră, cînd nici măcar, nu existaÈ›i! A ȘAPTESPREZECEA VOCE: Pe lîngă faptul că sunteÈ›i un domn necunoscut, mai sunteÈ›i È™i un domn inexistent! A OPTSPREZECEA VOCE: Ar fi cu adevărat o tîmpenie, să te holbezi la cineva care nu există! A NOUÃSPREZECEA VOCE: ÃŽntr-adevăr, domnule Necunoscut, cum să te holbezi la cineva care nu există? DOMNUL NECUNOSCUT: (strigînd enervat la culme) Gura nenorociÈ›ilor! TOATE NOUÃSPREZECE VOCI: (consecutiv) Bine domnule Necunoscut!.. Nu vom scoate nici un cuvînt!.. Deja ne-am pus lacăt la gură!.. Am amuÈ›it!.. Am È™i asurzit!.. Da, suntem niÈ™te surdo-muÈ›i!.. ÃŽncercaÈ›i să spuneÈ›i ceva È™i veÈ›i vedea că nu vom auzi nimic!.. Ei vedeÈ›i?.. N-am auzit nimic!.. Absolut nimic!.. Chiar dacă aÈ›i încerca să nu spuneÈ›i nici un cuvînt, tot nu am fi în stare să vă auzim!.. E normal să nu auzi nimic, cînd în jur e tăcere!.. Tăcerea n-o poÈ›i asculta!.. Uneori poÈ›i s-o asculÈ›i, numai dacă în jur e liniÈ™te!.. Da, cînd în jur e liniÈ™te, poÈ›i sta ore întregi È™i să asculÈ›i liniÈ™tea, ori tăcerea!.. (Domnul Necunoscut se întoarce căutînd amenințător cu privirea prin părÈ›i) Gata domnule Necunoscut, de data aceasta am muÈ›it cu adevărat!.. Suntem È™i noi în stare, cel puÈ›in o dată în viață, să muÈ›im cu adevărat!.. Chiar mai adevărat, decît însăși adevăratul!.. AÈ™a e , puteÈ›i avea toată încrederea noastră!.. SCENA 3 (Domnul Necunoscut lasă corpul Solistului în pace È™i se apropie de ceilalÈ›i muzicanÈ›i, care stau împietriÈ›i lîngă instrumentele lor. Se apropie mai întîi de basist È™i atinge de cîteva ori strunele instrumentului, însă sunetele joase îi displac È™i se îndreaptă spre chitaristul solo, la fel încercînd de cîteva ori pe strunele chitarei. Nici faptul acesta nu-l amuză. AcelaÈ™i joc È™i cu pianistul. Apropiindu-se de trompetist, care stă cu trompeta în gură, încearcă să i-o ia din mîini, însă nu-i reuÈ™eÈ™te, fiindcă mîinele împietrite È™i încleÈ™tate ale acestuia, îl împiedică s-o facă. ÃŽn sfîrÈ™it se apropie de baterist. Vrea să ia ciocănelele din mîinele lui, însă nu-i reuÈ™eÈ™te, la fel ca È™i cu trompetistul. Nu-È™i pierde speranÈ›a, fiindcă găseÈ™te alături o altă pereche de ciocănele. Le ia È™i începe să improvizeze lovind ca un nebun asupra instrumentelor de percuÈ›ie. ÃŽn urma acestor zgomote, Solistul își vine puÈ›in în fire) SOLISTUL: (strigă foarte epuizat) Domnule Necunoscut!.. Domnule Necunoscut!.. (Domnul Necunoscut se opreÈ™te) Domnule Necunoscut!.. DOMNUL NECUNOSCUT: (lasă ciocănelele din mînă È™i se apropie de el) Da domnule Solist, ce s-a întîmplat? SOLISTUL: (se ridică puÈ›in) AduceÈ›i-mi, vă rog, să beau ceva! DOMNUL NECUNOSCUT: (parcă ironic) Ce anume? SOLISTUL: Ceva răcoritor. DOMNUL NECUNOSCUT: Dar ce anume: Sprite, Coca-cola, Fanta, apă minerală, apă din robinet?.. SOLISTUL: Orice! DOMNUL NECUNOSCUT: Atunci, cred c-o să vă aduc un pahar cu apă din robinet. E bine? SOLISTUL: E bine, e bine! AduceÈ›i-mi, vă rog, mai repede! (Domnul Necunoscut îi aduce un pahar cu apă; Solistul bea) DOMNUL NECUNOSCUT: Se vede că eraÈ›i foarte însetat! SOLISTUL: AveÈ›i dreptate domnule Necunoscut! Tot interiorul corpului meu era uscat! Tot, absolut tot! Și gura, È™i inima, È™i sufletul, È™i minÈ›ile È™i... Și tot! DOMNUL NECUNOSCUT: Trebuie să vă reveniÈ›i! Nu mai puteÈ›i prelungi în felul acesta! Recunosc, e plăcut, dar e È™i dăunător... Dureros chiar, aÈ™ spune! SOLISTUL: (ridicîndu-se în picioare) LăsaÈ›i domnule Necunoscut! Știu povestea aceasta pe de rost! Acum, pentru mine, e inutil să-mi vorbiÈ›i despre asta! DOMNUL NECUNOSCUT: Dar cînd? Cînd vă veÈ›i opri? SOLISTUL: Curînd! Mai întîi, trebuie să cuceresc înălÈ›imile... Trebuie să ating apogeul, ca mai apoi să-mi dau seama că trebuie pus punct acestei situaÈ›ii, odată È™i pentru totdeauna! Atunci voi rupe cu drogurile È™i mă voi lăsa de muzică! Atunci nu voi mai fi eu! Voi fi altul! Voi fi o... O... Nu È™tiu ce voi fi! Nu are importanță! DOMNUL NECUNOSCUT: Și dacă pe urmă va fi tîrziu? SOLISTUL: Niciodată nu e tîrziu! DOMNUL NECUNOSCUT: Sunt de-acord. (pauză) Trebuie să vă găsiÈ›i o femeie, un alt izvor de inspiraÈ›ie! SOLISTUL: S-ar putea să aveÈ›i dreptate. DOMNUL NECUNOSCUT: Acum drogurile nu vă mai inspiră. Dimpotrivă, vă omoară. Trebuie să vă găsiÈ›i neapărat o femeie! O să vă ajut eu! VeÈ›i vedea, va fi mai bine! (se îndreaptă spre culise) N-aveÈ›i nici o grijă, las’ pe mine! N-o să vă dezamăgiÈ›i! VeÈ›i vedea! VeÈ›i fi într-adevăr altul!.. (iese) SCENA 4 (Solistul ia chitara în mînă È™i o priveÈ™te ceva timp, apoi ia cîteva acorduri, fredonînd o melodie) PRIMA VOCE: E trist! A DOUA VOCE: Ai dreptate, e foarte trist! A TREIA VOCE: TristeÈ›ea are o culoare cenuÈ™ie de o nuanță întunecată! A PATRA VOCE: Culoarea cenuÈ™ie de o nuanță întunecată, e foarte urîtă! A CINCEA VOCE: AÈ™ spune, apăsătoare! A ȘASEA VOCE: Chiar chinuitoare! A ȘAPTEA VOCE: Ce se mai poate de spus! E greu să trăieÈ™ti în halul acesta! A OPTA VOCE: E foarte greu, mai ales că totul în jur e întuneric! A NOUA VOCE: E al naibii de întuneric! OrbecăieÈ™ti ca prin neant! A ZECEA VOCE: Ca prin ceva ce nu există! A UNSPREZECEA VOCE: Ca prin ceva ce nu a existat! A DOUÃSPREZECEA VOCE: Și nici nu va exista! A TREISPREZECEA VOCE: Asta e realitatea domnule Solist, nu vă întristaÈ›i! A PAISPREZECEA VOCE: De fapt, totul depinde de d-stră! Vă puteÈ›i schimba viaÈ›a în orice moment! A CINSPREZECEA VOCE: Vă puteÈ›i vopsi viaÈ›a în alb, sau în roz dacă doriÈ›i! A ȘAISPREZECEA VOCE: Sau în orice altă culoare care vă place mai mult! A ȘAPTESPREZECEA VOCE: Trebuie să vă hotărîți numai! A OPTSPREZECEA VOCE: VeÈ›i vedea lumea cu alÈ›i ochi! VeÈ›i vedea totul în altă formă! A NOUÃSPREZECEA VOCE: VeÈ›i fi mai liber, mai purificat! SOLISTUL: (ridicînd privirea în sus) Știu, dar nu acum! (brusc începe să interpreteze o muzică puternică; la fel È™i ceilalÈ›i muzicanÈ›i își revin, contribuind la interpretarea piesei) SCENA 5 (ÃŽndată după interpretarea piesei, domnul Necunoscut apare pe scenă) DOMNUL NECUNOSCUT: (zîmbind È™i aplaudînd) E bine domnilor! E bine, dar trebuie să È™tiÈ›i că nu e chiar bine! (muzicanÈ›ii împietresc din nou cu excepÈ›ia Solistului) SOLISTUL: (obosit) Ce vreÈ›i să spuneÈ›i domnule Necunoscut? DOMNUL NECUNOSCUT: Vreau să spun că e bine, dar că nu e chiar bine! SOLISTUL: (parcă distrat) A-a-a! Eu credeam că vroiaÈ›i să spuneÈ›i altceva! DOMNUL NECUNOSCUT: Anume că vroiam să spun altceva! SOLISTUL: (puÈ›in mirat) VorbiÈ›i serios, domnule Necunoscut? DOMNUL NECUNOSCUT: Serios, domnule Solist! SOLISTUL: Ei bine, È™i ce anume altceva vroiaÈ›i să spuneÈ›i? DOMNUL NECUNOSCUT: Vroiam să spun că nu e chiar bine, dar că în general, e bine! SOLISTUL: AveÈ›i dreptate domnule Necunoscut! E bine, dar nu e chiar bine! DOMNUL NECUNOSCUT: Dar eu ce vă spuneam? E bine, fiindcă e bine È™i nu e bine, fiindcă nu e chiar bine! SOLISTUL: (serios) Absolut corect, domnule Necunoscut! Lucrul acesta l-am înÈ›eles perfect, dar altceva?.. DOMNUL NECUNOSCUT: (parcă prefăcîndu-se) Poftim?! SOLISTUL: Ce altceva aÈ›i vrut să spuneÈ›i? DOMNUL NECUNOSCUT: (înduplecat) Bine, m-aÈ›i convins! Vroiam să spun că e bine, fiindcă piesa pe care aÈ›i interpretat-o e super, e foarte miÈ™to, dar... SOLISTUL: (întrerupîndu-l) Dar ce nu e chiar bine? DOMNUL NECUNOSCUT: Nu e chiar bine faptul, că nimic din ceea ce cîntaÈ›i, nu este adevărat! SOLISTUL: (încurcat) Dar nu-nÈ›eleg! DOMNUL NECUNOSCUT: Nu e nimic de înÈ›eles! CîntaÈ›i despre una, în realitate însă, se petrece cu totul altceva! SOLISTUL: Și ce dacă? Doar nu credeÈ›i că voi plictisi publicul cu capriciile ce nu mi le pot satisface È™i cu principiile ce mă doboară! DOMNUL NECUNOSCUT: Nu asta am vrut să spun! SOLISTUL: Atunci spuneÈ›i ceea ce aÈ›i vrut să spuneÈ›i! DOMNUL NECUNOSCUT: Exact domnule Solist! Vreau să spun că nu realitatea trebuie implicată în muzică, ci invers! Muzica este hrana sufletului! Muzica este viaÈ›a d-stră, de aceea ceea ce faceÈ›i în ea, trebuie să se altoiască în viaÈ›a pe care o trăiÈ›i, iar ea trebuie trăită pentru suflet! Sufletul pe care îl simÈ›iÈ›i în d-stră, trebuie alinat cu ceea ce l-ar încălzi... Și ce credeÈ›i că È™i-ar dori un suflet? SOLISTUL: (puÈ›in ironic) Ce È™i-ar dori un suflet? DOMNUL NECUNOSCUT: Un alt suflet alături, pentru a avea loc împletirea lor È™i tot aÈ™a mai departe, după cum s-ar cuveni!.. SOLISTUL: (plictisit È™i foarte epuizat) Domnule Necunoscut, nu vreau să neg că toate cîte le spuneÈ›i sînt fără rost, dar să lăsăm asta! E de prisos acum! Nu ar aduce la nimic! (atinge strunele chitarei, fredonînd o melodie) SCENA 6 (Asupra scenei se lasă un semiîntuneric) PRIMA VOCE: Domnule Necunoscut, lăsaÈ›i-l în pace! A DOUA VOCE: Chiar nu vedeÈ›i cît e de disperat? A TREIA VOCE: E mai mult ca disperat! A PATRA VOCE: E ca È™i cum ai muri, fără a mai tinde spre înviere! DOMNUL NECUNOSCUT: (strigînd È™i căutînd cu privirea în sus) Dar asta È™i doresc să fac! Să-i arăt calea spre înviere! A CINCEA VOCE: Nu are nici un rost să faceÈ›i asta! A ȘASEA VOCE: O va găsi È™i fără d-stră! A ȘAPTEA VOCE: O va găsi neapărat! A OPTA VOCE: Vă garantăm lucrul acesta! A NOUA VOCE: De aceea ar fi mai bine să dispăreÈ›i! A ZECEA VOCE: Dacă nu veÈ›i dispărea, veÈ›i fi demascat! A UNSPREZECEA VOCE: Ba È™i mai mult, veÈ›i fi chiar recunoscut! DOMNUL NECUNOSCUT: Prostii! Eu nu pot fi recunoscut! A DOUÃSPREZECEA VOCE: Ce vreÈ›i să spuneÈ›i, domnule Necunoscut? DOMNUL NECUNOSCUT: Eu nu pot fi nici demascat! A TREISPREZECEA VOCE: Dar nu vă înÈ›elegem! DOMNUL NECUNOSCUT: Eu nici măcar nu exist! A PAISPREZECEA VOCE: Asta nu are importanță! DOMNUL NECUNOSCUT: (strigînd) Eu nu exist! Mă înÈ›elegeÈ›i? A CINSPREZECEA VOCE: Vă înÈ›elegem, dar trebuie să dispăreÈ›i, cu toate că, nici măcar nu existaÈ›i! DOMNUL NECUNOSCUT: Eu nici nu am existat vreodată! A ȘAISPREZECEA VOCE: Domnule Necunoscut, trebuie să dispăreÈ›i neapărat! DOMNUL NECUNOSCUT: Nici nu voi exista! A ȘAPTESPREZECEA VOCE: Trebuie să vă È™tergeÈ›i inexistenÈ›a de aici, cît se poate de repede! DOMNUL NECUNOSCUT: (îndreptîndu-se spre culise) Eu nu voi exista nici în viaÈ›a viitoare! A OPTSPREZECEA VOCE: ÃŽn viaÈ›a viitoare nici nu va fi nevoie de inexistenÈ›a d-stră, de aceea trebuie să dispăreÈ›i chiar acum din încăperea aceasta! DOMNUL NECUNOSCUT: (ieÈ™ind) Eu nu voi exista nici în vieÈ›ile, care nu vor exista! A NOUÃSPREZECEA VOCE: AveÈ›i dreptate domnule Necunoscuto-Inexistent! Nu veÈ›i exista nici în vieÈ›ile, care nici măcar, nu-È™i vor dori să existe! (ÃŽn timpul acestor discuÈ›ii himerice, Solistul pregăteÈ™te o nouă doză de stupefiant, după care È™i-o introduce în sînge) TOATE NOUÃSPREZECE VOCI: (haotic) Stop!.. Stop!.. Stop!.. SCENA 7 (Solistul se va îndrepta în fiecare direcÈ›ie de unde vor veni vocile ce se vor auzi în continuare) SOLISTUL: (plutind) Femeio, eÈ™ti frumoasă! AÈ™ spune, extrem de frumoasă, însă mi-e frică să te văd aici! PRIMA VOCE: (gingaÈ™) Nu văd de ce ar trebui să vă fie frică! SOLISTUL: Nu trebuie să vă aflaÈ›i aici! A DOUA VOCE: (gingaÈ™) Nu văd de ce n-ar trebui să mă aflu aici! SOLISTUL: Nu merit să vă aud vocea! A TREIA VOCE: (gingaÈ™) Nu văd de ce n-aÈ›i merita să-mi auziÈ›i vocea! SOLISTUL: Nu merit să vă simt mirosul! A PATRA VOCE: (gingaÈ™) Nu văd de ce n-aÈ›i merita să-mi simÈ›iÈ›i mirosul! SOLISTUL: Nu merit să vă pipăi prezenÈ›a! A CINCEA VOCE: (gingaÈ™) Nu văd de ce n-aÈ›i merita să-mi pipăiÈ›i prezenÈ›a! SOLISTUL: Nu merit să vă atingeÈ›i de mine! A ȘASEA VOCE: (gingaÈ™) Nu văd de ce n-aÈ›i merita să mă ating de d-stră! SOLISTUL: Nici măcar nu merit ca d-stră să faceÈ›i parte din viaÈ›a mea! A ȘAPTEA VOCE: (gingaÈ™) Nu văd de ce n-aÈ›i merita toate acestea! SOLISTUL: Nu sînt ceea ce vă doriÈ›i! A OPTA VOCE: (gingaÈ™) Nu puteÈ›i È™ti asta! SOLISTUL: Sunt o rîmă în ghearele soarelui! A NOUA VOCE: (gingaÈ™) ExageraÈ›i doar! SOLISTUL: Nici măcar nu e un soare adevărat! A ZECEA VOCE: (gingaÈ™) E un soare galben! SOLISTUL: Dar nici nu poate fi de altă culoare! A UNSPREZECEA VOCE: (gingaÈ™) Asta nu are importanță! SOLISTUL: AÈ™ dori să vă iubesc! A DOUÃSPREZECEA VOCE: (gingaÈ™) Nu văd ce v-ar putea împiedica să faceÈ›i asta! SOLISTUL: AÈ™ dori să simt că exist! A TREISPREZECEA VOCE: (gingaÈ™) Eu am să vă ajut! SOLISTUL: AÈ™ dori să fiÈ›i toată viaÈ›a lîngă mine! A PAISPREZECEA VOCE: (gingaÈ™) Voi fi neapărat! SOLISTUL: AÈ™ dori să fiÈ›i toată viaÈ›a în mine! A CINSPREZECEA VOCE: (gingaÈ™) Numaidecît voi fi! SOLISTUL: AÈ™ dori mult să fiÈ›i o realitate! A ȘAISPREZECEA VOCE: (gingaÈ™) Vă asigur, că nu aveÈ›i nici un motiv să vă îndoiÈ›i de asta! SOLISTUL: AÈ™ dori să vă ating de mînă! A ȘAPTESPREZECEA VOCE: (gingaÈ™) Mă puteÈ›i atinge fără nici o problemă! SOLISTUL: AÈ™ dori să vă sărut ochii! A OPTSPREZECEA VOCE: (gingaÈ™) Mă simt foarte jenată! SOLISTUL: SunteÈ›i însăși Sublimul! A NOUÃSPREZECEA VOCE: (gingaÈ™) ExageraÈ›i doar! SOLISTUL: SunteÈ›i Divinitatea în picioare! (se împiedică È™i cade) SCENA 8 (Se aude o muzică agitată È™i din culise apar 20 de femei îmbrăcate în alb, alergînd haotic, la fel de agitate, apoi într-o formă neobiÈ™nuită, se adună toate lîngă Solist, aplecîndu-se asupra lui. S-ar părea că se petrece un ritual. Din partea dreaptă apare domnul Necunoscut) DOMNUL NECUNOSCUT: Ajunge fetelor! Ajunge! Gata, plecaÈ›i! PlecaÈ›i! LăsaÈ›i-l pe domnul Solist în pace! E supraepuizat! Nu-l mai chinuiÈ›i! PlecaÈ›i! PlecaÈ›i!.. (Nouăsprezece femei se ridică de lîngă Solist, producînd niÈ™te rîsete vesele È™i infantile, apoi într-o formă haotică, dispar de pe scenă. ÃŽmpreună cu ele dispare È™i domnul Necunoscut. Lîngă Solist stă culcată Femeia (a douăzecea femeie). Ceva timp stau nemiÈ™caÈ›i unul alături de altul) SCENA 9 PRIMA VOCE: Se vor iubi neapărat! A DOUA VOCE: Se vor iubi foarte mult! A TREIA VOCE: Ai dreptate! Se vor iubi excepÈ›ional de mult! A PATRA VOCE: Se vor iubi într-atîta, încît nici nu-È™i vor da seama că sunt două persoane! A CINCEA VOCE: Vor crede că sunt o unitate enormă! DOMNUL NECUNOSCUT: (emoÈ›ionat È™i cu o voce tremurîndă) Vor deflora Necunoscutul! A ȘASEA VOCE: Au, nu cumva vă este frică, domnule Necunoscut? DOMNUL NECUNOSCUT: Prostii! A ȘAPTEA VOCE: Se vor iubi pe corola unei flori! A OPTA VOCE: Vor fi două aripi! A NOUA VOCE: Vor fi o adiere de vînt! DOMNUL NECUNOSCUT: (la fel de emoÈ›ionat) Vor atinge InexitenÈ›a! A ZECEA VOCE: Ce se întîmplă domnule Necunoscut? Cred că vă este frică totuÈ™i! DOMNUL NECUNOSCUT: Prostii! A UNSPREZECEA VOCE: Se vor agăța de o rază de soare È™i vor urca spre Curcubeu! A DOUÃSPREZECEA VOCE: Vor urca spre Fericire! A TREISPREZECEA VOCE: Vor urca spre Nemurire! A PAISPREZECEA VOCE: Spre Infinit! DOMNUL NECUNOSCUT: Vor străpunge Infinitul! A CINSPREZECEA VOCE: Dar domnule Necunoscut, ce aveÈ›i? DOMNUL NECUNOSCUT: (jenat, dar nu mai puÈ›in emoÈ›ionat) Nimic! Absolut nimic! A ȘAISPREZECEA VOCE: SunteÈ›i un fricos È™i jumătate! DOMNUL NECUNOSCUT: Prostii! A ȘAPTESPREZECEA VOCE: Vor deschide PorÈ›ile! A OPTSPREZECEA VOCE: Vor vedea Pasărea! A NOUÃSPREZECEA VOCE: Vor vedea Lumina! TOATE NOUÃSPREZECE VOCI ÃŽMPREUNà CU VOCEA DOMNULUI NECUNOSCUT: Vor fi purificaÈ›i! SCENA 10 (Se sting toate luminile. Cîteva secunde – întuneric. După ce se aprinde lumina , se poate vedea aceeaÈ™i încăpere, doar că e împînzită de o mizerie totală: murdărie peste tot, seringi folosite aruncate pe jos, coÈ™uri de gunoi răsturnate... Totul în jur e de o culoare sură. Totul se petrece ca prin ceață... Adie un vînt trist...) SOLISTUL: (se ridică) E frig! FEMEIA: (se ridică È™i ea, apoi îl îmbrățiÈ™ează) Tremuri tot! Arăți foarte groaznic! SOLISTUL: (uimit) Tu de ce eÈ™ti aici? FEMEIA: Am venit să te iau cu mine! SOLISTUL: De unde ai venit? FEMEIA: Acolo e cald È™i lumină! Trebuie să mergi cu mine! SOLISTUL: (disperat) Nu pot, nu am curajul! FEMEIA: Trebuie doar să te desprinzi de ceea ce te leagă de tine însăți! SOLISTUL: E foarte greu! Ar fi peste puterile mele! FEMEIA: Acolo cerul e senin È™i lumina zboară ca o pasăre în ochii tuturor! SOLISTUL: (parcă curios) PovesteÈ™te mai departe! Vreau să È™tiu mai multe despre ceea ce nu voi fi niciodată! FEMEIA: (convingătoare) Trebuie să mergi cu mine, ca să vezi tu însăți cu ochii tăi! Să simÈ›i totul cu inima ta! SOLISTUL: (la fel de disperat) Mi-e frică să nu fie prea tîrziu! FEMEIA: Niciodată nu poate fi tîrziu! SOLISTUL: Ai dreptate! FEMEIA: E de ajuns să mă priveÈ™ti în ochi È™i vei reuÈ™i! SOLISTUL: (admirînd-o) EÈ™ti foarte frumoasă! FEMEIA: Trebuie să priveÈ™ti în ochii mei, ca să vezi ce se petrece dincolo! SOLISTUL: (distrus) Dincolo se petrece ceea, spre care eu nu voi putea ajunge! FEMEIA: Vom ajunge neapărat! Trebuie doar să te încrezi în mine! SOLISTUL: E inutil! Nu voi putea face lucrul acesta! FEMEIA: Dar de ce? Ce se întîmplă cu tine? SOLISTUL: Eu sunt pierdut, nu mai am nici o È™ansă! FEMEIA: Șansa È›i-o poÈ›i da tu È›ie însăți, numai dacă doreÈ™ti asta! SOLISTUL: (îi vine greu să rostească cuvintele) Doresc mult, dar nu cred că sunt în stare s-o fac! FEMEIA: Trebuie să te iai în mîini! SOLISTUL: Nu ajută nimic! Mîinele mele sunt legate, sunt paralizate! (îl cuprinde starea convulsională) Simt că cad... (cade) FEMEIA: (se aÈ™ează lîngă el, mîngîindu-l) E greu, dar trebuie să treci peste asta! SOLISTUL: (tremurînd) Nu pot! FEMEIA: Aceasta e o barieră care trebuie trecută! Sunt sigură că o poÈ›i trece! SOLISTUL: Nu am putere! Trebuie să iau o altă doză! FEMEIA: (aproape plîngînd) Trebuie să reziÈ™ti iubitule! SOLISTUL: (se tîrăște spre o seringă aruncată) Trebuie să iau doza, altfel explodez! FEMEIA: Trebuie să fii tare È™i să treci peste acest gard enorm! SOLISTUL: (prepară doza) N-am putere să fac asta! Sunt prea distrus! FEMEIA: PriveÈ™te în ochii mei! Asta te va ajuta! SOLISTUL: Ochii tăi sunt prea inocenÈ›i, pentru a privi în adîncul lor! FEMEIA: Acest adînc te poate salva! SOLISTUL: ÃŽn acest adînc înalt nu voi putea cădea niciodată! FEMEIA: Și-ncă cum vei cădea! Trebuie numai să-È›i doreÈ™ti mult! SOLISTUL: (tremurînd) ÃŽmi doresc mult, dar nu voi reuÈ™i! FEMEIA: (disperată) Vei reuÈ™i, sînt sigură! Trebuie doar să-È›i impui asta! SOLISTUL: (la fel de disperat înfige acul seringii, nereuÈ™ind să găsească vîna) Ajută-mă te rog! Simt că mor! Trebuie să iau doza neapărat! FEMEIA: ÃŽncearcă să reziÈ™ti! Dacă vei reuÈ™i, nu vei mai avea nevoie de asta! SOLISTUL: (frămîntîndu-se în convulsii) Mă desfac în bucăți, iubito! Ajută-mă, te rog, să găsesc vîna! FEMEIA: (plîngînd) Te înÈ›eleg! Știu că e greu! (îl ajută să găsească vîna) Știu că e imposibil, însă trebuie să È™tii că imposibilul e cea mai bună cale spre a face posibilul! SOLISTUL: (își introduce stupefiantul) Trebuie să mă înÈ›elegi iubito! Eu sunt o ramură cu mugurii uscaÈ›i! (își dă ochii peste cap È™i scapă seringa din mînă) Eu sunt o ramură cu mugurii îngheÈ›aÈ›i de ger! Gerul e aspru!.. E viscol!.. Troiene!.. Gerul muÈ™că de suflet!.. Viscolul îl duce departe!.. Troienele scîrțîie sub tălpile lui!.. Se duce sufletul!.. Eu rămîn pe asfalt cu trupul meu scîrbos!.. E o iarnă ciudată!.. E frig!.. E foarte frig!.. (Nu mai spune nimic; cuprins complect de convulsii, pluteÈ™te printr-o euforie chinuitoare) FEMEIA: Iubitule, mă auzi? Trebuie să priveÈ™ti în ochii mei! Dincolo e cald È™i lumină! Iarna e vară! Vara e primăvară! Primăvara e toamnă! Toamna e o grădină! Trebuie să priveÈ™ti în ochii mei! Trebuie să vezi această grădină! Trebuie să simÈ›i sublimitatea acestei grădini! Iubitule, trebuie să te încrezi doar È™i vei atinge desăvîrÈ™irea! Trebuie să te încrezi în mine! Asta e tot ce trebuie să faci!.. Mă auzi iubitule?.. (plînge) SCENA 11 (ÃŽn jur e o atmosferă apăsătoare) PRIMA VOCE: Nu plîngeÈ›i doamnă! A DOUA VOCE: Vă faceÈ›i mai rău! A TREIA VOCE: Și d-stră È™i domnului Solist! A PATRA VOCE: Trebuie să fiÈ›i tare, măcar d-stră! FEMEIA: ÃŽl iubesc! ÃŽl iubesc mult! Mi-e milă de el! Nu pot să-l văd în starea aceasta! A CINCEA VOCE: Nici în altă stare nu-l veÈ›i putea vedea! A ȘASEA VOCE: Cît nu aÈ›i stărui, oricum nu veÈ›i reuÈ™i să-l vedeÈ›i în altă stare! A ȘAPTEA VOCE: Nici măcar în ruptul capului nu veÈ›i reuÈ™i! A OPTA VOCE: Nu vă întristaÈ›i doamnă asta e realitatea! FEMEIA: (distrusă) ÃŽmi dau seama! A NOUA VOCE: Nu-l veÈ›i putea înÈ›elege niciodată A ZECEA VOCE: SunteÈ›i două extremități contrar opuse! A UNSPREZECEA VOCE: Trebuie să vă identificaÈ›i! A DOUÃSPREZECEA VOCE: Trebuie să constituiÈ›i ambii acelaÈ™i punct! A TREISPREZECEA VOCE: Trebuie să aveÈ›i ambii acelaÈ™i gînd! A PAISPREZECEA VOCE: Trebuie să aveÈ›i ambii aceeaÈ™i conÈ™tiință! A CINSPREZECEA VOCE: Trebuie să simÈ›iÈ›i ambii aceeaÈ™i stare! FEMEIA: (obosită È™i disperată) Dar nu reuÈ™esc s-o fac! Nu mai putere ca să-l conving să se depășească! Să se ridice deasupra sa! Să simtă uÈ™urarea! Să simtă libertatea! A ȘAISPREZECEA VOCE: (accentuează cuvîntul) D-stră trebuie să coborîți È™i să pătrundeÈ›i în starea dumnealui! FEMEIA: (mirată) Dar cum? A ȘAPTESPREZECEA VOCE: Prin intermediul seringii È™i drogului! FEMEIA: (foarte indignată) Cum să înÈ›eleg? E posibil oare?.. Cum aÈ™a?.. Nu sunt sigură!.. Nu pot să admit asta!.. (se aud fîlfîiri de aripi; ea priveÈ™te prin părÈ›i È™i în sus) Nu pot să cred! Nu pot admite nicidecum lucrul acesta! E imposibil!.. A OPTSPREZECEA VOCE: Imposibilul e cea mai bună cale spre a face posibilul! FEMEIA: (se gîndeÈ™te apoi brusc devine calmă) Da, cred că aveÈ›i dreptate! Trebuie să fac asta cu orice preÈ›! (ia seringa pe care a scăpat-o Solistul) Trebuie să fac imposibilul! (puÈ›in emoÈ›ionată) Imposibilul e o cheie spre posibil! (caută prin buzunarul Solistului; găseÈ™te praf stupefiant È™i îl prepară) Imposibilul e o îndrumare spre adevăr! Eu am nevoie de acest adevăr! (plină de curaj) Am dreptate, ori nu? A NOUÃSPREZECEA VOCE: Desigur doamnă, aveÈ›i perfectă dreptate! FEMEIA: (hotărîtă) Ei vedeÈ›i? Dar eu ce vă spuneam? Am nevoie de adevăr mai mult ca niciodată! Am nevoie de adevărul lui! (își caută vîna) Adevărul lui e ceea de ce am nevoie la moment! Numai astfel vom avea acelaÈ™i auz, aceeaÈ™i privire, acelaÈ™i miros!.. Numai astfel vom fi acelaÈ™i sens!.. (își înfige acul seringii în vînă, întroducînd substanÈ›a narcotică) TOATE NOUÃSPREZECE VOCI: (haotic) Stop!.. Stop!.. Stop!.. (Femeia cade la podea alături de Solist) CORTINA ACTUL II (O atmosferă deschisă È™i luminoasă. Totul în jur e de o culoare albă. MuzicanÈ›ii, ca È™i în actul I, sunt nemiÈ™caÈ›i. Hainele, pielea, părul, instrumentele lor sunt la fel de albe. Albul acesta trebuie să fie deosebit. Solistul È™i Femeia sunt îmbrăcaÈ›i ca în actul I. Sub fonul unei muzici plăcute, cad fulgi, ca È™i cum, de zăpadă) SCENA 1 PRIMA VOCE: Ninge! A DOUA VOCE: Ninge, indiferent de faptul că nu e iarnă acum! A TREIA VOCE: Chiar È™i de-ar fi fost iarnă, nu ar fi nins atît de frumos! A PATRA VOCE: Nu ar fi nins atît de frumos, fiindcă oricum nu ar fi fost iarnă! A CINCEA VOCE: Chiar È™i de-ar fi fost iarnă È™i ar fi nins atît de frumos, oricum în jur nu ar fi fost atît de alb! A ȘASEA VOCE: E un alb aparte! A ȘAPTEA VOCE: Anume că e un alb aparte È™i nu poate fi asemănat cu orice alb! A OPTA VOCE: Acest alb din jurul nostru e o culoare, căreia ar trebui să i se dea o altă denumire! A NOUA VOCE: Dar cum s-o numim? A ZECEA VOCE: S-o numim „ferinăâ€! A UNSPREZECEA VOCE: Și ce-ar semnifica această denumire? A DOUÃSPREZECEA VOCE: „Feri†– Fericire È™i „Ino†– Inocență! A TREISPREZECEA VOCE: Fericire Inocentă! A PAISPREZECEA VOCE: Genial! Albul acesta va avea culoarea Fericirii Inocente! A CINSPREZECEA VOCE: Și ninge, cu toate în jur, totul e de o culoare „ferinăâ€! A ȘAISPREZECEA VOCE: Dacă în jur n-ar fi fost totul de culoarea Fericirii Inocente, atunci n-ar fi nins! A ȘAPTESPREZECEA VOCE: Nu ar fi nins atît de frumos! A OPTSPREZECEA VOCE: Exact! Nu ar fi nins atît de frumos, indiferent de faptul că acum nu e iarnă! A NOUÃSPREZECEA VOCE: Indiferent de faptul că aceste două puncte albe, din atmosfera aceasta „ferinăâ€, sunt deja un singur punct! TOATE NOUÃSPREZECE VOCI: (consecutiv) De o culoare „ferină†și el!.. Care bătea doar în alb, atunci cînd era divizat!.. Acum însă, nu!.. Acum s-au împreunat!.. Nu se vor mai despărÈ›i!.. Acum formează ambii un punct, ce se va pune la sfîrÈ™itul unei propoziÈ›ii enunÈ›iative!.. Dar care va exprima o exclamaÈ›ie!.. Va exprima o bucurie!.. Va exprima o fericire!.. Va exprima un zbor!.. Va exprima o înălÈ›are!.. Va exprima o atingere!.. Va exprima o pătrundere!.. Va exprima o cunoaÈ™tere!.. Va exprima o tăcere!.. O tăcere!.. (mai încet) O tăcere!.. (È™i mai încet) O tăce-re!.. (abia auzindu-se) O-tă-ce-re!.. SCENA 2 SOLISTUL: (deschide ochii; observă „ferinitatea†din jur; observă Femeia alături de el) Am visat o cană... O cană de porcelan... O cană din care am băut... Din care am băut ceva... FEMEIA: (trezindu-se) Ce ai băut iubitule? SOLISTUL: Am băut ceva ce nu există, dar care se simte pe limbă atunci cînd bei! FEMEIA: (curioasă) Și cum e la gust? SOLISTUL: E ca È™i cum ar fi fără gust, dar care e gustos! FEMEIA: E tare gustos? SOLISTUL: N-aÈ™ spune că e într-atîta de gustos, în schimb, îmi amintesc că avea un gust foarte plăcut! FEMEIA: Iubitule, acest vis pe care l-ai visat, trebuie să fi fost la fel de plăcut ca È™i gustul ce l-ai simÈ›it, atunci cînd ai băut din cana, în care era ceva ce nu există, dar care era foarte gustos! SOLISTUL: (fericit într-un fel) Ai dreptate iubito! Visul pe care l-am băut, era la fel de gustos ca È™i lichidul ce l-am visat! (pauză) FEMEIA: Era o joacă! SOLISTUL: (puÈ›in încurcat) Poftim?! FEMEIA: (plutind prin visul ce l-a visat) A fost un vis È™i-n acest vis ne jucam! Era o joacă stranie, dar veselă! Era o joacă amuzantă, dar ciudată! Era o joacă, care era un război! Era, mai degrabă, un masacru, care era o glumă! Era o aventură, care de fapt, era un pericol! Era o năpastă, care la drept vorbind, era o moarte! Era un sfîrÈ™it, care nu era altceva decît un vis!.. (pauză mică) Era un vis, iubitule! Un vis doar!.. Nimic altceva decît un vis!.. Un vis È™i atîta tot!.. Un vis!.. Un vis mic!.. MicuÈ› de tot!.. Un vis... ’n vis... vis... SOLISTUL: (spărgînd starea în care cădea Femeia) Și noi suntem un vis! Suntem un vis, ce se desfășoară în alt vis! FEMEIA: Visul acesta, se desfășoară È™i el în alt vis! SOLISTUL: E un vis al său! FEMEIA: Desigur iubitule! E un vis al său, care poate fi È™i al nostru! SOLISTUL: Acest vis È™i este al nostru! FEMEIA: Acest vis care este al nostru deja, mai e È™i de o culoare „ferinăâ€! SOLISTUL: Acest vis al nostru, este o reflectare a Fericirii Inocente! FEMEIA: Visul nostru e un punct „ferinâ€! SOLISTUL: Punctul acesta, care a fost divizat cîndva în două! FEMEIA: Acum nu mai e! Acum e unul singur! SOLISTUL: Un singur punct într-un singur spaÈ›iu! FEMEIA: Un punct, la fel de mare ca È™i spaÈ›iul! SOLISTUL: Poate, chiar puÈ›in mai mare decît spaÈ›iul! FEMEIA: Un punct ce cuprinde spaÈ›iul! SOLISTUL: Un spaÈ›iu ce cuprinde dragostea! FEMEIA: Dragostea noastră, iubitule! SOLISTUL: O dragoste ce cuprinde Infinitul! FEMEIA: Infinitul nostru, iubitule! SOLISTUL: (închide ochii) Un infinit ce ne cuprinde pe noi! FEMEIA: (închide ochii) Un infinit ce cuprinde „ferinitatea†noastră! SCENA 3 (Domnul Necunoscut apare brusc pe scenă) DOMNUL NECUNOSCUT: (agitat) Domnilor, treziÈ›i-vă! TreziÈ›i-vă! E timpul să vă treziÈ›i! Astăzi e duminică È™i trebuie să vă treziÈ›i! Trebuie să admirăm împreună „ferinitatea†acestei duminici! TreziÈ›i-vă! Trebuie să vă treziÈ›i neapărat! Trebuie să primiÈ›i „ferinitatea†acestei duminici ca pe un dar! Trebuie să primiÈ›i acest dar, pe care vi l-a făcut cineva mai înainte, dar care de fapt, nu vi l-a făcut nimeni! E un dar pe care trebuie să-l primiÈ›i în dimineaÈ›a aceasta! TreziÈ›i-vă domnilor! TreziÈ›i-vă! PRIMA VOCE: Domnule Necunoscut, prezenÈ›a inexistenÈ›ei d-stră, murdăreÈ™te culoarea aceasta divină din jurul nostru! A DOUA VOCE: VedeÈ›i să nu vă atingeÈ›i de nimic! AÈ›i putea lăsa pete de neÈ™ters! AveÈ›i grijă, domnule Necunoscut! DOMNUL NECUNOSCUT: Dar eu nu mă pot atinge de un lucru oarecare! Eu nu exist! Un om care nu există, nu se poate atinge de ceva! A TREIA VOCE: Anume, că un om care nu există, se poate atinge de un lucru oarecare cu însăși inexistenÈ›a sa! A PATRA VOCE: De aceea aveÈ›i grijă să nu vă atingeÈ›i de ceva cu inexistenÈ›a d-stră! A CINCEA VOCE: Vă rugăm mult, domnule Necunoscut! Vă rugăm să fiÈ›i foarte atent pe unde călcaÈ›i cu paÈ™ii d-stră inexistenÈ›i! DOMNUL NECUNOSCUT: StaÈ›i liniÈ™tiÈ›i! PaÈ™ii mei inexistenÈ›i cu care mă miÈ™c, sunt È™i nevăzuÈ›i! A ȘASEA VOCE: Anume că sunt nevăzuÈ›i È™i noi nu putem vedea pe unde călcaÈ›i! De aceea vă rugăm încă odată, fiÈ›i foarte atent! A ȘAPTEA VOCE: Poate ar fi mai bine totuÈ™i, să vă È™tergeÈ›i prezenÈ›a inexistenÈ›ei d-stră din această încăpere „ferinăâ€, ca noi să putem sta mai liniÈ™tiÈ›i! DOMNUL NECUNOSCUT: Dar prezenÈ›a inexistenÈ›ei È™i invizibilității mele nu vă poate deranja! E foarte bine È™tiut, că inexistenÈ›a È™i invizibilitatea unei persoane, nu poate tulbura liniÈ™tea unei stări! A OPTA VOCE: Asta e, domnule Necunoscut! Anume că inexistenÈ›a È™i invizibilitatea d-stră ne dezechilibrează liniÈ™tea! A NOUA VOCE: Anume inexistenÈ›a È™i mai ales, invizibilitatea d-stră ne facem să stăm mereu încordaÈ›i, ca să urmărim miÈ™cările È™i manifestările inexistento-invizibile ale d-stră! A ZECEA VOCE: Nu vă supăraÈ›i domnule Necunoscut! AÈ›i face bine, dacă aÈ›i pleca! DOMNUL NECUNOSCUT: (mirat) Dar eu nici nu am venit! A UNSPREZECEA VOCE: De aceea È™i vă rugăm să plecaÈ›i, fiindcă nu aÈ›i venit încă! DOMNUL NECUNOSCUT: Dar cum va fi, cînd voi veni cu adevărat? A DOUÃSPREZECEA VOCE: VeÈ›i pleca aÈ™a cum veÈ›i veni, la fel de adevărat! DOMNUL NECUNOSCUT: Dar dacă eu nici nu voi veni, nici nu voi pleca? Ce va fi atunci? A TREISPREZECEA VOCE: Nu va fi nimic, fiindcă nu va fi nevoie să veniÈ›i, ori să plecaÈ›i! DOMNUL NECUNOSCUT: Dar de ce? A PAISPREZECEA VOCE: Domnule Necunoscut, lăsaÈ›i întrebările È™i È™tergeÈ›i-vă prezenÈ›a inexistenÈ›ei d-stră din această încăpere! A CINSPREZECEA VOCE: PrezenÈ›a inexistenÈ›ei È™i mai ales, a invizibilității d-stră! (în timpul acesta Solistul È™i Femeia prepară o doză de stupefiant) DOMNUL NECUNOSCUT: (ofensat) ÞineÈ›i ca eu să plec neapărat? A ȘAISPREZECEA VOCE: Da, domnule Necunoscut! Þinem ca d-stră să plecaÈ›i neapărat! A ȘAPTESPREZECEA VOCE: Neprivind faptul că nici nu aÈ›i venit! DOMNUL NECUNOSCUT: (la fel de ofensat) Bine, voi pleca! (se îndreaptă spre ieÈ™ire) Voi pleca, cu toate că nici nu am venit! A OPTSPREZECEA VOCE: Nu vă supăraÈ›i domnule Necunoscut, dar nu avem nevoie de prezenÈ›a inexistenÈ›ei d-stră în această încăpere „ferinăâ€! A NOUÃSPREZECEA VOCE: De prezenÈ›a inexistenÈ›ei È™i mai ales, a invizibilității d-stră! DOMNUL NECUNOSCUT: Nu e nici o problemă! (ieÈ™ind) Cît de dureros e să pleci, cînd nici măcar nu ai venit!.. (Solistul È™i Femeia își introduc stupefiantul) TOATE NOUÃSPREZECE VOCI: (haotic) Stop!.. Stop!.. Stop!.. SCENA 4 (se aud valurile mării) SOLISTUL: (în delir) Iubito, aceste valuri le-am mai văzut undeva! FEMEIA: (în delir) Erau alte valuri, iubitule! Erau alte valuri, care nu pot fi acestea! SOLISTUL: Cred că ai dreptate! FEMEIA: Desigur că am dreptate! Erau niÈ™te valuri pe care le-ai văzut singur, fără mine! SOLISTUL: (distrus) Mă aflam într-o odaie È™i valurile acestea se izbeau de pieptul meu! FEMEIA: (cu jale) Þi-a fost greu, iubitule! SOLISTUL: Aveam braÈ›ele ca două rîuri! FEMEIA: Te durea cumplit! SOLISTUL: Ochii mei – ca două oceane! Și plîngeam cu valurile ce mă loveau din spate! FEMEIA: Ai fost tare! Ai avut multă putere! Ai rezistat acestor greutăți! SOLISTUL: Da iubito! A fost greu, dar am rezistat! FEMEIA: Te iubesc pentru asta! Te iubesc mult, iubitule! SOLISTUL: Și eu te iubesc, iubito! (pauză mică) PereÈ›ii odăii erau transpiraÈ›i, iar părul meu curgea ca o cascadă! FEMEIA: Te înÈ›eleg iubitule! Uite, avem È™i noi o cascadă în faÈ›a noastră! SOLISTUL: E o cascadă „ferinăâ€! Cred că are multe de spus! FEMEIA: Și eu cred astfel! SOLISTUL: Trebuie să-i cunoaÈ™tem viaÈ›a! FEMEIA: Trebuie să-i atingem respiraÈ›ia! SOLISTUL: Trebuie să-i simÈ›im pulsul! FEMEIA: Trebuie să-i tălmăcim visul! SOLISTUL: Trebuie să-i tălmăcim visul neapărat! FEMEIA: Trebuie să întrăm în ea! SOLISTUL: Să întrăm în pletele acestei cascade, ce curge peste frunÈ›ile noastre! FEMEIA: Să întrăm, iubitule! (Pauză) FEMEIA: Iubitule, simÈ›i ceva? SOLISTUL: Simt cerul lăsat peste ochii mei! Dar tu ce simÈ›i? FEMEIA: Simt È™i eu cerul ca o plapumă, aÈ™ternută peste pleoapele mele! (Pauză) SOLISTUL: Iubito, te poÈ›i miÈ™ca? FEMEIA: Da iubitule, dar de ce mă întrebi? SOLISTUL: Te-aÈ™ ruga să-mi culegi cîteva raze de soare de deasupra cerului, ce m-a învelit! FEMEIA: Ai în vedere cerul ce ne-a învelit pe ambii? SOLISTUL: Da iubito, scuză-mă! Nu mi-am dat seama! Dă-mi te rog, cîteva raze de soare de deasupra cerului ce s-a aÈ™ternut peste sufletele noastre! FEMEIA: (îi întinde cîteva raze) Poftim iubitule! Ai grijă, sunt foarte firave! SOLISTUL: Stai liniÈ™tită! (ia razele È™i le împleteÈ™te în părul ei) EÈ™ti foarte frumoasă! Trebuie să È™tii că te iubesc! Te iubesc mult!... (Pauză) FEMEIA: Ce poÈ›i spune despre visul acesta? SOLISTUL: E un vis pe care nu-l poÈ›i visa! FEMEIA: Ce vrei să spui? SOLISTUL: E un vis, în care trăieÈ™ti ca în realitate! FEMEIA: Atunci de ce această realitate se aseamănă cu visul? SOLISTUL: Fiindcă acest vis e o reflectare a realității! FEMEIA: A realității în care trăim? SOLISTUL: Exact iubito! A realității, în care trăim ca în vis! FEMEIA: E foarte interesant! Trăim în realitatea pe care o visăm, iar visul acesta face parte din realitate! SOLISTUL: Și realitate ce cuprinde visul, ne cuprinde È™i pe noi – cei ce visează în realitate! FEMEIA: Și noi – cei ce visăm, ne dăm seama că totul în jur e o realitate, neprivind faptul că această realitate face parte din vis! SOLISTUL: Și visul acesta e foarte încîlcit! FEMEIA: De aceea È™i spuneam că trebuie să-l tălmăcim! SOLISTUL: Acest vis netălmăcit încă, e visul cascadei! FEMEIA: Exact iubitule! E visul cascadei în care am întrat! SOLISTUL: Am întrat ca să-i cunoaÈ™tem viaÈ›a! FEMEIA: Am întrat ca să-i atingem respiraÈ›ia! SOLISTUL: Am întrat ca să-i simÈ›im pulsul! FEMEIA: Și să-i tălmăcim visul! SOLISTUL: Am întrat în pletele acestei cascade, ce curg peste frunÈ›ile noastre, ca să-i tălmăcim visul! SCENA 5 (Apare iarăși Domnul Necunoscut, dar de data aceasta puÈ›in mai distrat) DOMNUL NECUNOSCUT: (vesel) Scumpii mei, sunteÈ›i pregătiÈ›i? FEMEIA: (mirată) Pentru ce să fim pregătiÈ›i, domnule Necunoscut? SOLISTUL: (la fel de mirat È™i încă curios) SpuneÈ›i-ne mai repede, pentru ce trebuie să fim pregătiÈ›i? DOMNUL NECUNOSCUT: Pentru săvîrÈ™irea unui lucru fenominal! SOLISTUL: Ce fel de lucru fenominal? FEMEIA: ÃŽntr-adevăr domnule Necunoscut, ce fel de lucru fenominal mai e È™i ăsta? DOMNUL NECUNOSCUT: Un lucru nu atît de important, dar fenominal totuÈ™i! SOLISTUL: Și prin ce, acest lucru e atît de fenominal, dacă, practic, e lipsit de importanță? DOMNUL NECUNOSCUT: Prin aia È™i este fenominal, fiindcă e lipsit de importanță, totodată însă, constituind È™i o mare valoare! FEMEIA: Cum să vă înÈ›elegem domnule Necunoscut? DOMNUL NECUNOSCUT: PuteÈ›i să mă înÈ›elegeÈ›i cum doriÈ›i. De fapt, valoarea acestui lucru nu este stabilă, adică acest fenomen este important la un anumit nivel al spaÈ›iului È™i într-o anumită perioadă de timp! FEMEIA: Și totuÈ™i, nu vă înÈ›elegem! SOLISTUL: FiÈ›i mai explicit, domnule Necunoscut! DOMNUL NECUNOSCUT: (răsuflînd uÈ™or) Bine! SpuneÈ›i-mi, vă rog, cînd aÈ›i venit în această împrejurare, aÈ›i întîlnit Trenul? SOLISTUL: (se gîndeÈ™te) Trenul?! FEMEIA: (uimită) Ce fel de tren? DOMNUL NECUNOSCUT: Trenul care nu merge, dar care stă în loc! SOLISTUL: (iluminat) Și care nu stă în loc, dar care merge! DOMNUL NECUNOSCUT: Exact, domnule Solist! FEMEIA: Și-ncă, care stă în loc ca să meargă, dar nu merge, fiindcă nu poate sta în loc! DOMNUL NECUNOSCUT: Ei vedeÈ›i? Și mai ziceaÈ›i că nu È™tiÈ›i despre ce fel de tren este vorba! SOLISTUL: Anume că È™tiam domnule Necunoscut, dar nu vă spuneam! FEMEIA: Da, da domnule Necunoscut! Nu spuneam fiindcă È™tiam È™i totodată nu È™tiam cum să spunem! SOLISTUL: Și-ncă, spuneam ceea ce È™tim, dar nu spuneam cum È™tim! DOMNUL NECUNOSCUT: Și Trenul? SOLISTUL: Ce „Trenulâ€? Trenul rămîne tren! DOMNUL NECUNOSCUT: Da, aveÈ›i dreptate! Despre el poÈ›i să vorbeÈ™ti pînă îți cad dinÈ›ii! FEMEIA: DinÈ›ii, care mai tîrziu îți cresc din nou? DOMNUL NECUNOSCUT: Absolut corect, doamnă! DinÈ›ii care îți cresc din nou È™i cu care poÈ›i să muÈ™ti din măr! FEMEIA: Din mărul care va cădea atunci cînd vor creÈ™te dinÈ›ii? DOMNUL NECUNOSCUT: Nu doamnă! Din mărul care va creÈ™te È™i se va coace, atunci cînd vor cădea dinÈ›ii! SOLISTUL: (decepÈ›ionat) Și noi credeam că mărul care se va coace È™i va cădea, poate fi un semn ce ar determina creÈ™terea dinÈ›ilor! DOMNUL NECUNOSCUT: De fapt, într-o măsură oarecare, aveÈ›i dreptate! SOLISTUL: Asta e domnule Necunoscut! DOMNUL NECUNOSCUT: AveÈ›i dreptate chiar în adevăratul sens al cuvîntului! Căderea dinÈ›ilor, într-adevăr poate constitui un semn, ce ar determina creÈ™terea È™i coacerea merelor! SOLISTUL: Ca să vezi numai! DOMNUL NECUNOSCUT: De fapt, este vorba despre un singur măr! FEMEIA: Ce formă ideală a Sistemului! DOMNUL NECUNOSCUT: Este vorba despre mărul ce creÈ™te acolo, sus! SOLISTUL: ÃŽntr-adevăr, totul s-a format după un plan ideal, fără nici o eroare! DOMNUL NECUNOSCUT: Domnilor, este vorba despre mărul la care trebuie să ajungeÈ›i cu Trenul! SOLISTUL: Ah da! Trenul... Trenul acesta, despre care s-a vorbit pînă acum! DOMNUL NECUNOSCUT: (bucuros) Deci, È™tiÈ›i despre ce fel de tren este vorba? FEMEIA: Știm, dar nu l-am văzut niciodată! SOLISTUL: Nici măcar, nu am avut prilejul de a-l vedea! DOMNUL NECUNOSCUT: (convingător) ÃŽl veÈ›i vedea neapărat! Vă promit! (se îndreaptă spre ieÈ™ire) Că eu, doar nu degeaba, v-am întrebat dacă sunteÈ›i pregătiÈ›i! Degrabă va sosi È™i la staÈ›ia voastră! Trebuie să fiÈ›i pregătiÈ›i! Trebuie să vă pregătiÈ›i bagajele! FEMEIA: Noi nu avem bagaje! DOMNUL NECUNOSCUT: Nu are importanță! Trebuie să vă pregătiÈ›i sufleteÈ™te! Trenul va apărea din clipă în clipă! Trebuie să vă pregătiÈ›i bagajele spirituale! Deja îl aud din depărtare! (iese) Va apărea peste cîteva clipe! Vă promit! (se aude vocea sa din culise) FiÈ›i gata! SCENA 6 PRIMA VOCE: Domnule Solist, nu-l ascultaÈ›i pe domnul acesta necunoscut! A DOUA VOCE: Să nu-l ascultaÈ›i nici într-un caz! A TREIA VOCE: Să nu-l ascultaÈ›i, chiar dacă d-lui are dreptate! A PATRA VOCE: Mai bine aveÈ›i grijă de iubita d-stră! A CINCEA VOCE: AveÈ›i grijă să nu urcaÈ›i în Trenul ce va sosi din clipă în clipă! SOLISTUL: Dar trebuie să ajungem la pomul ÃŽnfloririi! FEMEIA: Și să aÈ™teptăm coacerea merelor! SOLISTUL: Apoi să muÈ™căm din ele! A ȘASEA VOCE: Trenul care trebuie să sosească, nu va merge în sus spre pomul ÃŽnfloririi, ci va veni dinspre el! SOLISTUL: Adică? A ȘAPTEA VOCE: Trenul care trebuie să apară, va veni de sus È™i va merge în jos! A OPTA VOCE: Va merge în întuneric! A NOUA VOCE: Va merge într-un întuneric pustiu! A ZECEA VOCE: Dacă È™tiÈ›i ce e aceea întuneric È™i ce e aceea pustiu, atunci vă puteÈ›i da seama că împreunîndu-le, această ambianță e È™i mai groaznică! FEMEIA: (încurcat) Dar domnul Necunoscut ne-a spus contrariul! A UNSPREZECEA VOCE: Domnul Necunoscut e cineva care nu există! A DOUÃSPREZECEA VOCE: Și care nu se vede! A TREISPREZECEA VOCE: Dumnealui nu poate spune ceea ce există cu adevărat, fiindcă invizibilitatea sa È™i inexistenÈ›a cunoaÈ™terii sale despre Tot, nu-i permite să facă asta! FEMEIA: (revoltîndu-se) Dar de ce trebuie să vă credem pe d-stră? De unde putem È™ti noi, că d-stră existaÈ›i È™i nu faceÈ›i parte din aceeaÈ™i categorie cu domnul Necunoscut? SOLISTUL: Da, doar d-stră sunteÈ›i la fel de invizibili! FEMEIA: Și nu este exclus faptul, că mai sunteÈ›i È™i inexistenÈ›i! (își prepară o doză de heroină) A PAISPREZECEA VOCE: AveÈ›i de ales! Important e să nu luaÈ›i o decizie greÈ™ită! A CINSPREZECEA VOCE: Și pe urmă să regretaÈ›i! SOLISTUL: Nu vom avea pentru ce regreta! A ȘAISPREZECEA VOCE: Mai bine aÈ›i lăsa naivitatea la o parte È™i v-aÈ›i gîndi la iubita d-stră! A ȘAPTESPREZECEA VOCE: Trebuie să aveÈ›i grijă de ea È™i s-o ajutaÈ›i să se debaraseze de biletul la Trenul, ce trebuie să apară din clipă în clipă! SOLISTUL: Dar ea nu are nici un fel de bilet! A OPTSPREZECEA VOCE: Ba da! Dumneaei își procurase un bilet tour-retour, ca să ajungă pînă la d-stră! Acum a rămas cu biletul de întoarcere! A NOUÃSPREZECEA VOCE: Și întoarcerea nu va fi la locul de unde a venit, ci în altă parte! ÃŽntr-un loc contrar opus primului! Acolo, unde e pustiu È™i întuneric! AveÈ›i grijă! SOLISTUL: Nu pot să vă cred! (Femeia își introduce stupefiantul în sînge) TOATE NOUÃSPREZECE VOCI: (haotic) Stop!.. Stop!.. Stop!.. SCENA 7 (MuzicanÈ›ii interpretează o instrumentală tristă. Femeia stă întinsă la podea cu capul în braÈ›ele Solistului. Acesta stă îngîndurat, mîngîindu-i părul) SOLISTUL: Iubito, trebuie să trecem calea ferată! FEMEIA: (în delir) Da iubitule, vom trece, însă te-aÈ™ ruga mai întîi, să-mi prepari o altă doză! SOLISTUL: Nu iubito, trebuie să trecem calea ferată È™i să mergem la staÈ›ia din faÈ›a noastră, ca să aÈ™teptăm Trenul ce vine de jos È™i merge în sus! FEMEIA: Dar putem aÈ™tepta Trenul È™i aici! SOLISTUL: Nu iubito, aici vom putea prinde numai Trenul ce vine de sus È™i coboară în jos! FEMEIA: Ce importanță are? Important e să urcăm în tren È™i să mergem unde ne vor duce ochii! SOLISTUL: Ochii noÈ™tri nu pot rezolva nimic! Aici totul depinde de ochii Trenului! ÃŽnÈ›elegi? Ei își cunosc ruta È™i È™tiu unde trebuie să ajungă, iar nouă acest punct terminal nu ne convine! FEMEIA: (obosită) Să mai aÈ™teptăm puÈ›in aici, ca să ne simÈ›im mai aproape unul de altul! SOLISTUL: Trebuie să fim mai prudenÈ›i È™i să nu urcăm în trenul cu ruta ce nu ne convine! FEMEIA: Tu eÈ™ti foarte frumos, eu însă, nu mai sunt în stare să observ lucrul acesta! SOLISTUL: Trebuie să trecem calea ferată È™i să aÈ™teptăm la staÈ›ia din faÈ›a noastră! FEMEIA: Eu te iubesc atît de mult, dar nu mai È™tiu dacă pot simÈ›i acest sentiment cu adevărat! SOLISTUL: Trebuie să urcăm în Trenul ce merge în sus! FEMEIA: Tu ai atîta grijă de mine, eu însă, nu mai sunt în stare să te răsplătesc cu aceeaÈ™i monedă! SOLISTUL: Trebuie să ajungem acolo, la pomul ÃŽnfloririi! FEMEIA: Tu eÈ™ti atît de bun, eu însă, nu mai pot simÈ›i această căldură a ta! SOLISTUL: Trebuie să-È›i revii iubito! Noi doar ne iubim atît de mult! Ne iubim excepÈ›ional de mult! Noi ne iubim într-atîta, încît nici nu ne dăm seama că suntem două persoane! FEMEIA: (epuizată complet) Eu nu mai merit să-È›i aud vocea! SOLISTUL: Iubito, noi suntem o unitate enormă! Noi vom deflora Necunoscutul! FEMEIA: Eu nu mai sunt în stare să-È›i simt mirosul! SOLISTUL: Noi vom ajunge acolo, sus È™i ne vom iubi pe corola unei flori! FEMEIA: Eu nu mai merit să-È›i pipăi prezenÈ›a! SOLISTUL: Noi vom fi două aripi! O adiere de vînt! Noi vom atinge InexistenÈ›a! FEMEIA: Eu nu mai merit să te atingi de mine! SOLISTUL: Noi ne vom agăța de o rază de soare È™i vom urca spre Curcubeu! Vom urca spre Fericire! Spre Nemurire! Chiar È™i spre Infinit! Vom străpunge Infinitul! FEMEIA: Eu nu merit ca tu să faci parte din viaÈ›a mea! SOLISTUL: Prostii! Ascultă, eu te iubesc mult! Doar împreună vom putea deschide PorÈ›ile! Vom putea vedea Pasărea! Vom putea vedea Lumina! Și în sfîrÈ™it, vom putea fi purificaÈ›i! FEMEIA: Iubitule, eu nu mai sunt ceea ce È›i-ai dorit din totdeauna! SOLISTUL: Tu nu poÈ›i È™ti asta! FEMEIA: Eu de acum sunt o rîmă în razele soarelui! SOLISTUL: Exagerezi doar! FEMEIA: Nici măcar nu e un soare adevărat! SOLISTUL: E un soare galben! FEMEIA: Dar nici nu poate fi de altă culoare! SOLISTUL: Asta nu are importanță! FEMEIA: (distrusă, abia vorbind) AÈ™ dori să simt că exist! SOLISTUL: (foarte emoÈ›ionat) Eu am să te ajut! FEMEIA: AÈ™ dori să fii toată viaÈ›a lîngă mine! SOLISTUL: Voi fi neapărat! FEMEIA: AÈ™ dori să fii toată viaÈ›a în mine! SOLISTUL: (aproape plîngînd) Numaidecît voi fi! FEMEIA: AÈ™ dori mult să fii o realitate! SOLISTUL: Te asigur că nu ai nici un motiv să te îndoieÈ™ti de asta! FEMEIA: AÈ™ dori să te ating de mînă, ca să mă conving! SOLISTUL: (plîngînd) Iubito, sunt aici lîngă tine! Eu, cel care te iubeÈ™te! Sunt cu tine! Sunt în tine! Trebuie să-È›i revii! FEMEIA: AÈ™ dori să te iubesc mai mult, dar... dar nu... mai... pot... (își pierde cunoÈ™tinÈ›a) (Solistul plînge în Părul ei. Adie vîntul. Se aud fîlfîiri de aripi, freamăt de copaci, foÈ™net de frunze. MuzicanÈ›ii își revin, fredonînd o melodie tristă) SOLISTUL: (se ridică în picioare, căutînd cu mîinele È™i privirea în sus; strigă) Doamne, nu te-am iubit niciodată! Acum cînd vorbesc cu Tine, aÈ™ dori să te urăsc... Să te urăsc È™i mai mult, dar nu pot! Ajută-mă! Bunul meu Dumnezeu, ajută-mă, te rog! Fă aÈ™a ca să deschid ochii, iar în jur să fie primăvară! (strigînd tot mai tare È™i mai tare) Ajută-mă!.. Ajută-mă!.. Ajută-mă Doamne!.. SCENA 8 (Semiîntuneric. O liniÈ™te mortală. Solistul stă nemiÈ™cat cu mîinele È™i privirea în sus, ca în sfîrÈ™itul scenei precedente. ÃŽn semiîntuneric se poate observa cum se deschid doi ochi) PRIMA VOCE: Domnule Solist, ce aveÈ›i? (se deschid alÈ›i doi ochi) A DOUA VOCE: De ce strigaÈ›i atît de tare? (se deschid alÈ›i doi ochi) A TREIA VOCE: Vă rugăm să vă păstraÈ›i calmul! Nu are nici un rost să strigaÈ›i aÈ™a! (se deschid alÈ›i doi ochi) A PATRA VOCE: La ce v-ar folosi lucrul acesta? SOLISTUL: Cum să nu strig, cînd femeia-mi iubită moare în faÈ›a ochilor mei! (se deschid alÈ›i doi ochi) A CINCEA VOCE: Acesta nu e un motiv să urlaÈ›i în gura mare ca un dobitoc! SOLISTUL: Degeaba stăruiÈ›i! Insultele voastre nu mă pot atinge! (se deschid alÈ›i doi ochi) A ȘASEA VOCE: TendinÈ›a noastră nu este să vă insultăm, ci să... (se deschid alÈ›i doi ochi) A ȘAPTEA VOCE: ...să scoatem la suprafață sentimentele d-stră! SOLISTUL: (hain) A-ha! Deci, doriÈ›i să È™tiÈ›i ce simt în momentul de față! (se deschid alÈ›i doi ochi) A OPTA VOCE: De ce nu, domnule Solist? Ne-ar plăcea mult să È™tim ce sentimente aveÈ›i la moment! SOLISTUL: (la fel de hain) Atunci, aflaÈ›i că simt durere! Simt durere mare! ÃŽn suflet È™i în inimă! Simt că totul se prăbuÈ™eÈ™te asupra mea È™i eu nu pot fi doborît definitiv, ci numai chinuit! Simt cum inima mea palpită în vid! Vidul este mic È™i slab, în comparaÈ›ie cu durerea ce zboară haotic prin atriile È™i ventricolele inimii mele! Simt durere! ÃŽnÈ›elegeÈ›i? Durere simt! Șase litere: „dâ€, „uâ€, „râ€, „eâ€, „râ€, „eâ€! Nimic altceva decît durere! E foarte uÈ™or să memorizaÈ›i acest cuvînt: „du†– de la „do†– prima notă muzicală È™i „reâ€- „re†– a doua notă muzicală! ÃŽnÈ›elegeÈ›i? E È™i asta o polifonie! Concertele lui Bach, simfoniile lui Mozart È™i sonatele lui Bethoven, nici nu se pot compara cu această polifonie tristă... Cu această durere!.. ÃŽncercaÈ›i È™i luaÈ›i la pian primele două note, a doua de două ori È™i o să vă daÈ›i seama, cît de dureros sună! VeÈ›i simÈ›i această „do-re-re†în sufletele voastre È™i mă veÈ›i înÈ›elege! Asta e! Altceva nimic! Nu simt mai mult nimic, decît durere! Durere È™i atîta tot!.. (se deschid alÈ›i doi ochi) A NOUA VOCE: LiniÈ™tiÈ›i-vă domnule Solist! Ne dăm seama destul de bine, cît de greu vă este pe suflet È™i ce durere aveÈ›i! (se deschid alÈ›i doi ochi) A ZECEA VOCE: Am vrut doar să auzim asta de la d-stră! (se deschid alÈ›i doi ochi) A UNSPREZECEA VOCE: Am vrut să ne convingem că ceea ce trebuia să se întîmple, s-a întîmplat deja! (se deschid alÈ›i doi ochi) A DOUÃSPREZECEA VOCE: Am vrut să ne convingem că durerea ce vă roade, e o durere adevărată! SOLISTUL: (disperat) Dar de ce se întîmplă astfel? (se deschid alÈ›i doi ochi) A TREISPREZECEA VOCE: (mirată) Cum astfel? SOLISTUL: De ce mi se ia ceea, ce abia am început să am? Nici n-am reuÈ™it bine să conÈ™tientizez că am ceva, că îndată È™i mi se ia totul din față! De ce se întîmplă aÈ™a? (se deschid alÈ›i doi ochi) A PAISPREZECEA VOCE: Ar fi trebuit să vă aÈ™teptaÈ›i la una ca asta! Trebuia să vă daÈ›i seama că toate au un sfîrÈ™it! SOLISTUL: Da, dar nu atît de dureros! (se deschid alÈ›i doi ochi) A CINSPREZECEA VOCE: SfîrÈ™iturile nu pot fi mai puÈ›in dureroase, sau mai mult dureroase! Ele sunt întotdeauna dureroase! SOLISTUL: Dar nu mai rezist! E insuportabil! (se deschid alÈ›i doi ochi) A ȘAISPREZECEA VOCE: Noi nu putem face nimic! D-stră, singur v-aÈ›i ales această durere! SOLISTUL: Dar această durere e prea chinuitoare! (se deschid alÈ›i doi ochi) A ȘAPTESPREZECEA VOCE: La fel È™i durerea, nu poate fi mai puÈ›in sau mai mult chinuitoare! Ea este numai chinuitoare, aÈ™a că va trebui să vă resemnaÈ›i! SOLISTUL: (speriat) Cum să mă resemnez? Cu o astfel de durere nu te poÈ›i resemna! (se deschid alÈ›i doi ochi) A OPTSPREZECEA VOCE: Altceva nu aveÈ›i de ales! SOLISTUL: Dar nu pot fi pedepsit atît de aspru! Care ar fi atunci rostul vieÈ›ii mai departe? (se deschid ultimii doi ochi) A NOUÃSPREZECEA VOCE: Dar care a fost rostul drogării d-stră de pînă acum? SOLISTUL: Dar eu m-am schimbat! Mi-am revenit! Nu mai am nevoie de aceste delire euforice! Nu mai am nevoie de aceste plăceri false! Acum eu sunt altul! Mi-am vopsit viaÈ›a în alb! ÃŽn albul acesta „ferinâ€! De ce nu mi se mai dă o È™ansă? O VOCE DINTRE CELE NOUÃSPREZECE: ÃŽntr-adevăr, de ce nu i se mai dă o È™ansă? O ALTà VOCE DINTRE CELE NOUÃSPREZECE: Nu, trebuie să È™tiÈ›i că nimic nu este veÈ™nic, de aceea È™i È™ansele ce vi s-au oferit pînă acum, nu pot constitui un număr infinit! SOLISTUL: Și cum rămîne cu Infinitul ce trebuia să-l străpungem împreună cu ea? (arată spre Femeie) O ALTà VOCE DINTRE CELE NOUÃSPREZECE: Infinitul se află în Inexistență, iar InexistenÈ›a, mă scuzaÈ›i, nu există! SOLISTUL: Dar voi sunteÈ›i aceea care aÈ›i spus: „Vor urca spre Infinit!â€, „Vor străpunge Infinitul!†etc. etc... Ce-s cu astea? Au fost dor niÈ™te cuvinte goale? VOCEA DOMNULUI NECUNOSCUT: Acestea au fost cuvinte rostite de niÈ™te voci care nu există, ceea ce înseamnă că nici cuvintele rostite nu există! Nici, măcar, n-au existat, deoarece niÈ™te voci inexistente nu pot rosti cuvinte existente! Asta e È™i trebuie să vă resemnaÈ›i! SOLISTUL: (bucuros, recunoaÈ™te vocea domnului Necunoscut) Domnule Necunoscut, ce bine că vă aud vocea! AjutaÈ›i-mă vă rog! ExplicaÈ›i-mi, cel puÈ›in d-stră, de ce se întîmplă astfel? VOCEA DOMNULUI NECUNOSCUT: Ce să vă mai explic? Totul vi s-a explicat deja! De fapt, pot să vă mai spun încă ceva, È™i anume: ExistenÈ›a nu este veÈ™nică, de aceea trebuie îndreptată spre veÈ™nicie! InexistenÈ›a însă, a fost, este È™i va fi întotdeauna veÈ™nică! VeÈ™nicia InexistenÈ›ei trebuie acuplată cu veÈ™nicia, spre care trebuie îndreptată ExistenÈ›a! Doar atunci viaÈ›a va fi luminoasă È™i trăită în liniÈ™te! Asta e tot ce vă pot spune! Au revoir monsieur! SOLISTUL: (emoÈ›ionat) Dar domnule Necunoscut!.. (nu i se răspunde) Domnule Necunoscut! (nu i se răspunde nici de data aceasta; strigă tare) Domnule Necunoscut!!! SCENA 9 (ÃŽn această scenă, Femeia e îmbrăcată în negru) FEMEIA: (se ridică) E frig! SOLISTUL: (se apropie de ea È™i o îmbrățiÈ™ează) Tremuri toată! Arăți foarte groaznic! FEMEIA: (uimită) Tu de ce eÈ™ti aici? SOLISTUL: Am venit să te iau cu mine! FEMEIA: De unde ai venit? SOLISTUL: Acolo e cald È™i lumină! Trebuie să mergi cu mine! FEMEIA: (disperată) Nu pot, nu am curajul! SOLISTUL: Trebuie doar să te desprinzi de ceea ce te leagă de tine însăți! FEMEIA: E foarte greu! Ar fi peste puterile mele! SOLISTUL: Acolo cerul e senin È™i lumina zboară ca o pasăre în ochii tuturor! FEMEIA: (parcă curioasă)PovesteÈ™te mai departe! Vreau să È™tiu mai multe despre ceea ce nu voi fi niciodată! SOLISTUL: (convingător) Trebuie să mergi cu mine, ca să vezi tu însăți cu ochii tăi! Să simÈ›i totul cu inima ta! FEMEIA: (la fel de disperată) Mi-e frică să nu fie prea tîrziu! SOLISTUL: Niciodată nu poate fi tîrziu! FEMEIA: Ai dreptate! SOLISTUL: E de ajuns să mă priveÈ™ti în ochi È™i vei reuÈ™i! FEMEIA: (admirîndu-l) EÈ™ti foarte frumos! SOLISTUL: Trebuie să priveÈ™ti în ochii mei, ca să vezi ce se petrece dincolo! FEMEIA: (distrusă) Dincolo se petrece ceea, la care eu nu voi putea ajunge! SOLISTUL: Vom ajunge neapărat! Trebuie doar să te încrezi în mine! FEMEIA: E inutil! Nu voi putea face lucrul acesta! SOLISTUL: Dar de ce? Ce se întîmplă cu tine? FEMEIA: Eu sunt pierdută, nu mai am nici o È™ansă! SOLISTUL: Șansa È›i-o poÈ›i da tu È›ie însăți, numai dacă doreÈ™ti asta! FEMEIA: (îi vine greu să rostească cuvintele) Doresc mult, dar nu cred că sunt în stare s-o fac! SOLISTUL: Trebuie să te iai în mîini! FEMEIA: Nu ajută nimic! Mîinele mele sunt legate, sunt paralizate! (o cuprinde starea convulsională) Simt că cad... (cade È™i Solistul o È›ine, lăsînd-o să cadă uÈ™or lîngă el) SOLISTUL: (mîngîind-o) E greu, dar trebuie să treci peste asta! FEMEIA: (tremurînd) Nu pot! SOLISTUL: Aceasta e o barieră care trebuie trecută! Sunt sigur că o poÈ›i trece! FEMEIA: Nu am putere! Trebuie să iau o altă doză! SOLISTUL: (aproape plîngînd) Trebuie să reziÈ™ti iubito! FEMEIA: (se tîrăște spre o seringă aruncată) Trebuie să iau doza, altfel explodez! SOLISTUL: Trebuie să fii tare È™i să treci peste acest gard enorm! FEMEIA: (prepară doza) N-am putere să fac asta! Sunt prea distrusă! SOLISTUL: PriveÈ™te în ochii mei! Asta te va ajuta! FEMEIA: Ochii tăi sunt prea inocenÈ›i, pentru a privi în adîncul lor! SOLISTUL: Acest adînc te poate salva! FEMEIA: ÃŽn acest adînc înalt nu voi putea cădea niciodată! SOLISTUL: Vei cădea!.. Vei cădea neapărat! Trebuie numai să-È›i doreÈ™ti mult! FEMEIA: (tremurînd) ÃŽmi doresc mult, dar nu voi reuÈ™i! SOLISTUL: (disperat) Vei reuÈ™i, sînt sigur! Trebuie doar să-È›i impui asta! FEMEIA: (la fel de disperată înfige acul seringii, nereuÈ™ind să găsească vîna) Ajută-mă te rog! Simt că mor! Trebuie să iau doza neapărat! SOLISTUL: ÃŽncearcă să reziÈ™ti! Dacă vei reuÈ™i, nu vei mai avea nevoie de asta! FEMEIA: (frămîntîndu-se în convulsii) Mă desfac în bucăți, iubitule! Ajută-mă, te rog, să găsesc vîna! SOLISTUL: (plîngînd) Te înÈ›eleg! Știu că e greu! (o ajută să găsească vîna) Știu că e imposibil, însă trebuie să È™tii că imposibilul e cea mai bună cale spre a face posibilul! FEMEIA: (își întroduc stupefiantul) Trebuie să mă înÈ›elegi iubitule! Eu sunt o ramură cu mugurii uscaÈ›i! (își dă ochii peste cap È™i scapă seringa din mînă) Eu sunt o ramură cu mugurii îngheÈ›aÈ›i de ger! Gerul e aspru!.. E viscol!.. Troiene!.. Gerul muÈ™că de suflet!.. Viscolul îl duce departe!.. Troienele scîrțîie sub tălpile lui!.. Se duce sufletul!.. Eu rămîn pe asfalt cu trupul meu scîrbos!.. E o iarnă ciudată!.. E frig!.. E foarte frig!.. (abia auzindu-se) E insuportabil de frig!..(nu mai spune nimic; de data aceasta a luat o supradoză, ce-o provoacă într-o plutire convulsională, într-o nesimÈ›ire totală; moare) SCENA 10 (Se aude o muzică agitată, iar din culise apar nouăsprezece femei, îmbrăcate în negru, alergînd haotic, la fel de agitate, apoi într-o formă neobiÈ™nuită se adună toate lîngă Solist. Acesta ameÈ›it de È™ocul, sau supraÈ™ocul ce l-a avut, își pierde cunoÈ™tinÈ›a È™i cade jos. Femeile se apleacă asupra lui. Din partea stîngă apare domnul Necunoscut) DOMNUL NECUNOSCUT: Ajunge fetelor! Ajunge! Gata, plecaÈ›i! PlecaÈ›i! LăsaÈ›i-l pe domnul Solist în pace! E supraepuizat! Nu-l mai chinuiÈ›i! PlecaÈ›i!.. PlecaÈ›i!.. (Douăzeci de femei se ridică de lîngă Solist, producînd niÈ™te gesturi triste È™i ciudate, apoi într-o formă haotică dispar de pe scenă. ÃŽmpreună cu ele dispare È™i domnul Necunoscut. Bat clopotele.) SCENA 11 (AceeaÈ™i atmosferă ca la începutul piesei. Se aud multe sunete vesele È™i rîsete ilare. Solistul stă culcat pe spate cu privirea în sus) PRIMA VOCE: Domnule Solist, treziÈ›i-vă! A DOUA VOCE: Nu mai staÈ›i aÈ™a mîhnit! A TREIA VOCE: Dragostea vine È™i se duce! Totul e trecător! A PATRA VOCE: RidicaÈ›i-vă de la podea! O să răciÈ›i rinichii! A CINCEA VOCE: PuteÈ›i lua o pneumonie! A ȘASEA VOCE: Mai bine veniÈ›i lîngă noi! (Solistul își astupă urechile cu palmele) A ȘAPTEA VOCE: Avem niÈ™te marijuana – super! A OPTA VOCE: VeniÈ›i să fumăm împreună! A NOUA VOCE: Ne vom simÈ›i foarte bine! A ZECEA VOCE: Ne vom simÈ›i excepÈ›ional de bine! A UNSPREZECEA VOCE: Dacă nu doriÈ›i marijuana, putem mirosi niÈ™te cocaină! A DOUÃSPREZECEA VOCE: Da, de ce nu? Avem foarte multă cocaină! A TREISPREZECEA VOCE: Putem mirosi pînă ne cad nasurile! A PAISPREZECEA VOCE: Ei, ce ziceÈ›i? VeniÈ›i să ne pudrim nasurile? A CINSPREZECEA VOCE: HaideÈ›i domnule Solist, fiÈ›i mai curajos! A ȘAISPREZECEA VOCE: Dacă cocaina nu vă satisface, atunci vă putem prepara o doză de heroină! A ȘAPTESPREZECEA VOCE: E o marfă de primă calitate! A OPTSPREZECEA VOCE: Am adus-o tocmai din Columbia! A NOUÃSPREZECEA VOCE: Am adus-o special pentru d-stră! SOLISTUL: (se ridică în capul oaselor È™i strigă tare) Stop!.. Stop!.. Stop!.. CORTINA
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy