Ajung in statie, da... in vechea statie de autobuz. Scot cu prudenta pachetul de tigari, ce il cumparasem adineauri de la magazinul ce e pe coltul strazii si totusi e deja aproape gol, il scot din paltonul demodat si uzat ce l-am luat azi diminiata din sifonierul ce nu a cunoscut ceva nou... de.... patru ani?
Imi rod unghile lungi si neingrijite si imi aprind tigara. Fac un pas, inca unul, ma apropiu de marginea erodata a trotuarului, dar nici urma de autobuz. Trece jumate de ora, dar autobuzl nu a apartut inca si statia de autobuz e goala. Doar niste beculete colorate licuresc din cand in cand sacadat. Ma indrept spre casa de bilete- nimeni. Nu vad umbra de om, strada e pustie... Ahhhh, am uitat de tigara, prea tarziu... a ars de tot, aprind alta... ma indispun;
Tresar dintr-o data... Imi aud numele, surzesc la pronuntia lui. Ma intorc cu ezitare recunoscand oarecum vocea... E el, da... chiar el... mutesc. Lumina noctura ii evidentiaza chipul palid si pistruii portocalii. Ochii lui verzi se misca robotic, parca cauta ceva. Imi cobor privirea... Imi e frica de o intersectare cu a sa. Ma uit in gol, cand deodata vad buzele lui semi- crapate ca mimeaza ceva, imi desfund urechile:
- Bunaaa! De cand nu te- am vazut , uau ... Ce faci?
Raspund cu o voce aproape muta:
- Bine, tu? si simt cum ma afund in ecou, deodata cu urechile , ce deja imi era din nou infundate.
- O astept pe Helena...
Nu intelegam pana cand din curtea paralela , iesi o fata bruneta, cu ochii de de ceva culoare, care nu am reusit sa o disting, si-l ia de mana... Pe el... Se tineau de mana.
Fac o rotire de 180 de grade, iar cateva lacrimi strabat suprafata neteda a obrazului meu, caut repede pachetul de servetele ieftine, din buzunar... imi sterg ochii.
Am si uitat sa-mi fumez tigara, era penultima. A ars si ea... zaresc deodata:
"Astazi 24 Decembrie, primaria va ureaza Sarbatori fericite."
O iau la fuga, aprinzandu-mi ultima tigara.
Autobuzul n-a venit.