Furios la culme pe faptul că organizatorii Raliului Paris – Dakar au suspendat cursa ce trebuia să se desfășoare în anul ăsta – tocmai când fusese și România inclusă în traseu – m-am uitat toată săptămâna la HBO. Programul a fost teribil. Am văzut de șapte ori „300 – Eroii de la Termopile”, după care am intrat în transă – coșmar mai bine zis, nu transă!
Așa că m-am aruncat în jeep ca să-mi fac Raliul Paris – Dakar de capul meu. Am gonit ca nebunul, am traversat cu ferry-boat-ul Mediterana și, iar, la volan Sicilia, iar cu ferry-boat-ul, apoi Italia tot la volan – tot nebunește de la Sud la Nord –, până m-am trezit la Porțile de Fier. Le-am spart și p-astea!
Am parcat în orașul de reședință în fața secției de vot. Mi-am atârnat de gât tăblița cu inscripția „Un om, un vot”, mi-am luat în brațe cutia de pantofi prelucrată în chip de „urnă de vot individuală”, am intrat în secție și m-am postat în fața primului birou, pentru atestare. O domnișoară drăguță și foarte bine pregătită m-a instruit cum să votez uninominal, mi-a atestat urna, iar eu am dat drumul tăbliței în urnă, făcând apoi stânga-mprejur și repezindu-mă pe scări înspre jeep.
Afară se filma seria a doua a filmului cu eroii de la Termopile: „300 – Eroii de la Termopile după ce au închis ochii în urne”. Figurație mare. Cele două tabere erau în culmea furiei. Am „dat la cheie” și, p-aci ți-e drumul! Am ajuns repede la Paris. Mi-a fost înmânat trofeul de câștigător al raliului – festivitatea a fost puțin spectaculoasă! Am tulit-o spre hotel. Am deschis televizorul. Rula festivitatea postelectorală. Câștigasem și acolo. Câștigasem uninominalul. Făcusem eventul!
Spartanii și persanii prestau într-o îmbrățișare prelungită. Prin aer pluteau purceluși (a căror origine a fost și a rămas necunoscută), dar care erau foarte frumos colorați. Printre baloanele la fel de frumos colorate, ale căror sforicele se împleteau precum cobrele într-un dans nupțial, zburau pești, sticle de ulei, pachete de zahăr, de făină, de orez, sticle de suc, salamuri și lanțuri de cârnați mult râvnite, mere, brânză, haine, hăinuțe, pantaloni și pantalonași, pături și cutii cu medicamente, (toate acreditate și etichetate „UE”), binecuvântări ale preacucernicilor părinți, precum și plicuri al căror conținut poartă semnătura Guvernatorului BNR.
Pelicula „500 - Jurnaliștii acreditați de către cele trei jurnale locale din Giurgiu, pe lângă Autoritatea Locală Electorală Giurgiu” rulează pe toate posturile de știri ale televiziunilor și tronează pe primele pagini ale jurnalelor naționale și locale.
În ciuda faptului că „acredidații” au blocat toate agențiile de știri interne și internaționale cu un flux enorm de știri despre eventul meu, succesul îmi va rămâne în umbră, ori va fi trecut complet cu vederea.
Sper să nu se supere nimeni dacă de acum încolo am să lucrez sub acoperire, adică acoperit cu o pătură electorală necesară și satisfăcătoare de folosință individual/nominală.