agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-04-07 | [This text should be read in romana] | Decor initial: Un bar, 3 mese, muzica de fundal e jazz usor, pian sau trompeta. La o masa stau Luca si Iacob. Joaca sah, Iacob bea bere, Luca bea cafea. Amandoi fumeaza. La a doua masa sunt Actorii 1, 2 si 3. Vorbesc intre ei. Nu intra in discutie cu altcineva. Actorul 4 este barman. Toata lumea e imbracata subtire, de sfarsit de mai. Actul I [fiecare replica a lui Luca si Iacob va coincide cu o mutare] Luca: – Te-ai intrebat vreodata de ce traim? [calm] Iacob: - Iar incepi cu teme de-astea mari? Traim ca sa traim! [grabit] Luca: - Cat de ciudat e ca de fiecare data cand oamenii au dat peste o intrbare ceva mai solicitanta, POC, apare cate-o finalitate de-asta neverosimila... „de de-aia”. Iacob: - Logic! Cine crezi ca are chef sa isi piarda o viata intreaga cu infinitati de intrebari?... Te imparti. Studiezi intrebarile atat cat ai nevoie pe moment si dupa zici „de de-aia”. Luca: - Hmm, superficial... [zeflemist] Iacob: - Cuvantul pe care il cauti e „eficient”. Luca: - Cuvantul pe care il caut e „ipocrit”. Iacob: - Judeci cam aspru intreaga problema, nu crezi? Luca: - In nici un caz! Mi se pare ca daca te angajezi in aflarea adevarului, fie alegi sa mergi pana la capat, fie nu te apuci. Iacob: - Nu esti realist! Toata lumea face compromisuri. Luca: - Si ti se pare ca lumea merge bine? Compromis... iti spune tot din nume... te compromiti! Detest sa-l si aud! Iacob: - Si ce ai vrea sa fac? Eu renunt putin cand trebuie si castig mai mult cand am nevoie! Luca: - Asta de sloganul lasilor care nu sunt capabil sa aiba cat vor, cand vor! Eternul „e bine si asa” e doar un mod delicat de a spune „sunt prost, dar nu ma deranjaza prea rau”... Iacob: - Esti prost! Ai sa pierzi orice ocazie in viata... si pentru ce? Un principiu? Principiile iti dau de mancare? Luca: - Macar pot sa ma privesc in oglinda si sa stiu la cine ma uit! Iacob: - Si ce ai sa faci cand nu-ti mai iese? Ce vei face cand vezi ca vrei ceva din tot sufletul dar trebuie sa renunti la altceva ca sa il ai? Garda! Luca: - N-o sa fiu acolo! N-am cum! Nu pot sa traiesc pe lama cutitului, sunt fie intr-o parte, fie in alta! Iacob: - Nu poti imparti lucrurile in albe si negre! Oamenii sunt mereu prinsi la mijloc! Cei mai multi stau pe granita dintre DA si NU. Luca: - La mijloc nu poti rezista niciodata...Mat! Pe granita, toti mor! Iacob: - Daca ma tii de vorba... o las naiba de polemica, o fi ca tine! Iti dau satisfactia asta, macar [enrvat] atata sa ai pe merit! Luca: rade in barba si isi aprinde o tigara Iacob: - Ia zi-mi, vine aniversarea ta si a Verei zilele astea nu? [Luca da din cap aprobator cat timp fumeaza] Ce-ai mai pregatit anul asta? Luca: - O sa mergem in Vama. Iacob: - Nadlac? [ii bufneste rasul pe amandoi] Luca: - Veche! Mergem la Vama Veche. Acum doi ani, ne-am cunoscut acolo pe plaja... e locul [explica rar] nostru special... Iacob: - Si Vera stie? Luca: - Stie unde mergem... Iacob: - Nu inteleg... mai e altceva de stiut? Luca: - M-am gandit sa nu-i fac un cadou conventional anul asta. Iacob: - Conventional? Luca: - Bijuterii, haine... nimic material! Iacob: - Dar? Luca: - Vreau sa ii fac cadou imposibilul! Iacob: - Cum? [razand copios] Luca: - Ia gandeste-te, cum ai putea fi in doua locuri in acelasi timp? Iacob: - Simplu! Nu ai putea! Luca: - Eee, nu! Iacob: - Ilumineaza-ma! Luca: - Gandeste-te unde e Vama. Iacob: - La... mare? [mirat] Luca: - Mai mult! Iacob: - La frontiera!... da ma! [revelator] Luca: - Exact! Acolo poti .... [rar, sa poata fi intrerupt usor] Iacob: - Sa fii in doua locuri simultan! Super tare ideea! Si la noi si la bulgari, cat de fain! Cu asa ceva o dai pe spate mai mult ca sigur! Luca: - Sper!... [nesigur, oftand] Iacob: - Luca? Esti nesigur pe tine? Tu? Hai, vino-ti in fire! [il imbarbateaza] Luca: - Ma, nu stiu ce s-a intamplat, dar parca nu mai e totul cum trebuie intre noi. [incepe sa isi recapte siguranta de sine] Iacob: - Nu inteleg, la ce te referi? Luca: - In ultima vreme a fost mai rece... am vorbit mult mai rar. Ce-i drept nici eu nu am prea avut timp de ea, [sigur pe el] dar intelege si ea ca sunt ocupat. Probabil ca ne trebuie o mica evadare ca sa ne revenim. Iacob: - Sigur nu ai de ce sa iti faci griji. Luca: - Asa e! Nu are ce sa fie... cred ca doar imi pregatea si ea mie ceva si nu voia sa aflu. Cred ca de-asta mi se parea mie ceva ciudat. Iacob: - Vorbeste de lup... [ton parsiv] Luca: - Buna iubito! [se ridica si o saruta] Iacob: - Vera, ce mai faci? [se pupa pe obraz] Luca: - Mergem? [incepe sa se imbrace] Vera: - N-ai vrea sa mai ramanem putin cu Iacob? Luca: - Ok, iti iau ceva de baut? Vera: - Da, un cappucino... [neinteresata] Luca: - Imediat.[i lung] Cat timp Luca e la bar, Vera si Iacob incep sa flirteze. Se tin de mana. Joc de priviri. Iacob: - Si?... planuri mari de aniversare? [rade in barba] Vera: - E, ceva acolo sa nu treaca momentul neobservat. [ironica] Luca: - Poftim! [ii ofera cappucino-ul] Vera: - Mersi. [nu se uita la el] Luca: - Hai totusi sa mergem, ca se face tarziu... [ingrijorat] Vera: - Hai ma Luca! Sincer, de ce ma grabesti asa? [enervat] Luca: - Trebuie sa ne pregatim de plecare si nu mai avem timp. [calm] Vera: - Of, tu si timpul tau! Hai, hai, hai, Mereu.. poti fi atat de enervant uneori... Luca: - Pa, Iacob. [dau noroc] Iacob: - Distractie placuta! Si la multi ani! [Luca si Vera pleaca. Ii fac cu mana lui Iacob cand ies de pe scena, se lasa intunericul, muzica se aude din ce in ce mai incet] Actul II Vama Veche. Umbrele de plaja. Sunete de valuri si pescarusi. Muzica de fundal (folk sau Vama Veche). Lumina difuza. Luca si Vera sunt imbracati lejer. E seara, cei doi sunt pe plaja, s-au cazat deja, Vera e obosita, Luca e foarte energetic. Luca: - Ah... [usurat, fericit] In sfarsit... Vama! Tii minte? Exact aici am dansat prima oara. [melancolic] Vera: - Da, cum trece timpul... Auzi, e cam tarziu. N-ai vrea sa ne odihnim? Luca: - Ce-ai? E aniversarea noastra! Tre’ sa sarbatorim! Vera: - Sarbatorim maine! [fara chef] Luca: - Dar stai! Am ceva pentru tine! [entuziasmat] Vera: - Orice cadou ar fi, poti sa mi-l dai si maine! Chiar mi-e somn. Luca: - Nu e ceva ce-ti pot da... Vreau sa te duc undeva. Ai incredere in mine! Vera: - Chiar e neaparat sa mergem acum? Luca: - Acum se fac doi ani... Hai, te rog! Vera: - Ok... hai! [plictisita] [cei doi ies prin stanga scenei, dispare muzica, se lasa intunericul] Actul III Intuneric. Masa din bar cu 3 scaune se afla in coltul din dreapta spate al scenei, in intuneric. In coltul din stanga spate se afla un avampost de granicer din care porneste granita in forma unei linii albe care taie scena transversal. Granicerul e in avampost. Luca si Vera sunt in dreapta scenei, tinandu-se de mana. Luca tine o lanterna aprinsa. Actorii 1, 2,3 sunt imbracati in negru in mijlocul scenei, in spate, ascunsi in intuneric, cu lanterne stinse in maini. Vera: - Luca, ce facem aici? E intuneric, e frig, sunt obosita si noi suntem in mijlocul pustiului! Unde naiba mergem? Luca: - O sa vezi tu! Vera: - Hai zi-mi! Luca: - Ia gandeste-te cum poti fi in doua locuri in acelasi timp? Vera: - Nu incepe iar cu filosofia!... Nu poti! E imposibil! Luca: - Atunci cadoul meu pentru tine e sa iti ofer imposibilul! Uita-te acolo! Vera: - Granita?... [revelator] A.. Doamne! Cat de fain! [il ia in brate] Dar nu e periculos? Luca: - Nu, uite! Merg eu primul. Pleaca in fata. Merge cu pasi rari. Vera se retrage usor spre spatele scenei, ascunsa de intuneric. Pe scena raman Luca, Actorii 1, 2, 3 si granicerul. Ca tema generala, Actorii1, 2 si 3 trebuie sa aiba un ton diabolic, meschin. Isi aprind lanternele spre Luca la fiecare replica pe care o au. Actor 1: - Ce faci? [Luca se intoarce dupa voce] Actor 2: - De ce faci asta? De ce te chinui atat? [vocile se apropie de el, se invarte vrand sa fie cu fata la fiecare cand acela vorbeste] Luca: - Pentru ca o iubesc! [speriat, incercand sa se justifice] Actor 3: - Prostii! Nu merita! [hotarat] Luca: - Ba da! [speriat] Merita! Cum sa nu merite? Actor 1: - Nu vezi ma cum se poarta cu tine? Luca: - Nu! E doar obosita! Ai vazut, i-a placut surpriza! [justificativ] Actor 2: - Hai, nu te mai minti! Nu are rost! Actor 3: - I-ai vazut si tu, stii bine! Luca: - Pe cine sa vad? Actor 1: - Vera si Iacob... Luca: - Nu! In nici un caz! N-are cum! Actor 2: - Hai... nu are sens, fii corect cu tine macar! Actor 3: - De ce sa te minti ca te iubeste? [Intre timp, Luca merge ba cu fata ba cu spatele, se invarte in cercuri ghidat de miscarile celor 3] Actor 1: - Si Iacob... Bun prieten! [razand – u lung] Luca: - Nu! Nu! N-are cum! Actor 2: - Mai tii minte de Revelion, cand dansau? [reflector pe Iacob si Vera dansand.. el isi duce mana prin parul ei si o saruta pe gat] Luca: - Nu-i adevarat! Nu s-a intamplat nimic! [deja e disperat] Actor 3: - Si ieri, la masa... [reflector pe cei doi stand la masa, tinandu-se de mana, facandu-si ochi dulci] Luca: - Adica?... Actor 1: - O, da! Actor 2: - Sub ochii tai! Actor 3: - Desigur, vina iti apartine in intregime! Luca: - Mie?!? Dar ce-am facut eu? [cutremurat] Actor 1: - Tu?! Mereu prea ocupat, nu-ti faci timp de ea. Nu-i nimic, Iacob ii tine de urat... [ironic] Actor 2: - Si tu, te faci ca ploua! Faci si tu un compromis... Granicerul: - Stai pe loc! Nu te misca! [Luca nu-l aude] [Luca si actorii sunt pe linia alba. Luca e inconjurat de actori si se invarte pe loc] Actor 3: - Si stii cum e cu compromisul... Actor 1: - Te compromite! Daca stai prea mult pe muchie... te tai! Actor 2: - Stii ca zicea unul odata, ca pe mijloc nu rezista nimeni! Actor 3: - Pana la urma... FOC!!!... Luca se prabuseste pe linia alba. Actor 1: - Pe granita, toti mor! [dispretuitor] |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy