agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-24 | [This text should be read in romana] |
În 1431 se naște la Sighișoara Vlad Þepeș Dracula, cel care a fost un mare "voievod cu grijă de neam și țară", dar pe care vremurile l-au mânjit de sânge și îl amintesc cu groază și spaimă. Născut într-o familie aparținând ritului catolic, micul "Valdislaus I Bassarab-Luxemburg" a fost botezat în sfânta cristelniță- din păcate nepăstrată! - din Biserica Sf. Maria cea mai mare construcție religioasă din Transilvania... Istoricii i-au dat numele de Vlad Þepeș, și așa este cunoscut și de către istoriografia românească. El obișnuia însă să se semneze cu numele tatălui său, Dracula. Acest lucru este dovedit de o primă însemnare documentară de la București, datată 20 septembrie 1459, și de portetul datorat lui Odhsenbach Stambuch, de la Stuttgart [...]. O forță supranaturală, malefică, pusă în slujba diavoluli după
o dragoste pasională răpusă de o sinucidere învăluită în mister. Cunoscut sub numele de Dracula, mitul celui mai faimos dintre vampiri a dus la o crearea a 250 de filme (chiar mai mult), 1.000 de romane și nuvele și mii de articole în presă. Timpul Diavolului 1642... Vlad Þepeș, conte și războinic neînfricat, pleacă la luptă și își lasă soția mult-iubită, Elisabeta, singură în castel. Când turcii urzesc un plan în urma căruia regina se sinucide, se declanșează urgia... Vlad se întoarce acasă, unde își găsește soția într-o baltă de sânge. Plin de furie îl hulește pe Dumnezeu, înjunghie crucea care începe să sângereze și în schimbul nemuririi, își vinde sufletul părții întunecate a omenirii, Diavolului. Istoria Dracula, așa cum este perceput astăzi, constituie rezultatul interferenței unor fapte unor fapte istorice reale, intrate în legendă, legate de domnia lui Vlad Þepeș- Dracula, a consemnărilor unor cronicari ai vremii, amplificată în secolele următoare prin asocierea cu personajul romanului de ficțiune "Dracula". Așa numitul "mit" își are începutul în momentul în care Vlad Basarab, tatăl viitorului voievod Vlad Þepeș-Dracula, este primit în ordinul dragonului (la 8 februarie 1431), din care făceau parte numai capetele încoronate. Mantia pe care însuși împăratul Sigismund de Luxemburg i-o pune pe umeri se încheie cu un colan de aur pe care era gravat un dragon. Atunci când Vlad Basarab devine domn al Þării Romanești, el folosește imaginea pe sigiliul personal. Contemporanii i-au spus domnitorului Vlad Dracul, iar membrilor familiei și urmașilor săi, Drăculești. Sângele Trecerea treptată de la Dracula, un domnitor care pedepsea cu cruzime pe rău făcători, la Dracula vampirul a fost făcută prin asocierea imaginilor din povestirile germane care sugerau pasiunea domitorului pt vărsarea de sânge, așa cum s-a întâmplat când voievodul servea masa între cadavele boierilor pedepsiți cu tragerea în țeapă, și credințele populare privitoare la strigoi, culese din Transilvania de soldații austrieci în secolul al VIII-lea. Aceștia consemnează practica deshumării cadavrelor unor oameni despe care se credea că au fost strigoi în timpul vieții și care odată dezgropate, corpurile acestora erau străpunse în inimă cu un par de lemn. Sângele care în acel moment țâșnea din inimă, a construit dovada că acea persoană a fost strigoi. Repetatele semnalări ale unor astfel de cazuri au făcut ca pt occidentali Transilvania și Dracula să devină imagini ale supranaturalului și fantasticului, ale castelelor în ruină, întunecoase, mohorâte, acoperite ce ceață și neguri dese. De atunci, peste timp, vampirul cel groaznic astfel fortificat imaginat a țesut o pânză ca de păianjen în care se zbate Vlad, prințule cel nefericit, prins de fapt întreaga sa viață în plasa trădării, trădare care s-a continuat și după moartea sa, născându-l ca "moroi" sau "strigoi" pe "vampirul din Carpați" sau pe întunecatul "conte Dracula", o trădare în care se va zbate la nesfârșit, poate chiar peste dăinuirea lumii… Motivul Dragonului era comun mai multor familii, cel al familiei Bathory avea trei colți, iar Elisabeta, contesa sângeroasă, născută la 1560 într-o regiune a Ungariei, învecinată cu Carpații Centrali, a transformat castelul Cetnie, din nord-vestul Ungariei, într-o măcelarie, omorând fete tinere pentru a le folosi sângele la întinerire sau alte ritualuri magice. S-a făcut tot posibilul ca aceste crime să i se atribuie tot lui Dracula. De aici, și de la alte elemente de folclor, Dracula, înfigătorul în țepe, a devenit un faimos prinț vampir din Transilvania secolului al XV-lea, Pasul Bârgaului, Depresiunea Dorna, așa cum amintește Bram Stocker în romanul său. Dracula, după dobândirea puterii, cercetează circumstanțele în care au fost asasinați Vlad Dracul, tatăl său, si Mircea, fratele său, pedepsind prin tragere în țeapă pe boierii duplicitari. Evenimentul a avut loc în ziua de Paști a anului 1459. În aceeași zi i-a adunat pe boieri, târgoveți, meșteșugari, înconjurându-i pe seară cu gărzile de țărani liberi și ducându-i la Cetatea de pe Argeș, adică viitoarea cetate, situată pe culmea opusă fortăreței Poienari. Acolo i-a obligat să ridice o construcție, castelul lui Dracula, la care se ajunge pe o cărare ce pornește de la Arefu și urcă în vârful muntelui. Aici viețuiesc vulturii carpatini, liliecii cei aducători de nenoroc, în folclorul românesc. Cartea celebrului vampir După publicarea în 1897 de către Bram Stoker (1847-1912), un irlandez din Dublin, a romanului său "Dracula", numele domnitorului muntean, deja știut, a devenit și mai faimos. Bram Stoker era un regizor de teatru din Dublin, membru al Asociației parapsihologice "Golden Dawn" din Londra, un avid scormonitor al vampirismului de obarșie irlandeză și hindusă. Personajul principal al romanului său, tipărit în milioane de exemplare, este un vampir, Contele Szekler, poreclit Dracula. Acțiunea romanului se desfașoară în ținutul Transilvaniei, despre care autorul afirmă urmatoarele: "Am citit că toate superstițiile acestei lumi sunt adunate pe copita Carpatilor, ca si cum acolo ar fi centrul unui anume adânc imaginative". "Þepeș cheamă la el circa 500 de boieri și vorbindu-le despre starea jalnică în care a ajuns țara le-a adresat urmatoarele cuvinte : «Vina o poartă rușinoasele voastre dezbinări», dupa care i-a intrebat câte domnii a prins fiecare. Cum majoritatea prinseseră mai mult de șapte domnii, Þepeș a ințeles că au uneltit impotriva domnitorilor, i-a luat și i-a tras pe toți in țeapă. Razbunarea uciderii tatălului și a fratelui său chiar în ziua Paștelui a fost o altă faptă când pe toți boierii din Targoviște i-a tras in țeapă, iar pe cei tineri i-a pus la munci grele pentru construirea cetății Poienari- "Dracula" (Ioan Prahoveanu). Am decis să-l scot la lumină tot prin gravură, așa cu tot izul de vechi, cu tot romantismul și cu tot tragismul, chiar cu toată groaza, căci Dracula cel închis ca o fiară periculoasă de Matei Corvin era de fapt închis în propria lui poveste din care eforturile sale de a ieși la lumină se topeau în zbateri diafane și apariții fragile tocmai în crepuscul său în slaba lumină a zorilor de ziuă, atunci când de fapt nălucile, "moroii" sau "strigoii" dispar. L-am convins să apară, să se materializeze, iar el, Dracula, a făcut-o în mai multe chipuri ca să și râdă de mine, și astfel să își ascundă de fapt adevăratul său chip. Am gravat rând pe rând portretele astfel ivite și la sfârșit am constatat că ele înfațișează tot aceeași persoană și același tip, așa cum locurile aflate pe traiectoria existentei sale sunt de fapt geografii ale sufletului său veșnic zburător și neodihnit, cel al unui voievod român care a luptat pentru mântuirea numelui său și a neamului, care și-a schimbat credința tot pentru acest nobil scop. Spiritul lui Dracula bântuie încă neodihnit întru apărarea țării lui dragi de peste Muntii Carpați, Transilvania și Valahia. (Gelul Muresean). |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy