agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-07-16 | [This text should be read in romana] |
După cum ați citit în săptămânalul Redeșteptarea, în perioada 8-10 iulie, s-a desfășurat, la Băile Herculane, a patra ediție a Colocviilor Naționale Reflex. Din Lugoj, au luat parte la aceste colocvii poetul Ioan Ardeleanu, criticii Dorin Murariu și Ela Iakab, poetul și publicistul Constantin Buiciuc, iar din Belinț, traducătorul Simion Dănilă. Inițiatorul și organizatorul colocviilor, marele poet reșițean Octavian Doclin, autor a peste douăzeci și trei de volume de poezie, a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu.
Proiectul Reflex Dle Octavian Doclin, când v-ați gândit să inițiați aceste colocvii ? Aceste colocvii fac parte dintr-un proiect numit Reflex. Proiectul a luat naștere în gândul și în mintea mea acum mai bine de patru ani. În vara anului 2001, am scos primul număr al revistei Reflex, pe care am subintitulat-o revistă de artă, cultură și civilizație. I-am găsit chiar și un generic, am extras, din Cronica lui Nicolae Stoica de Hațeg, ultimul mare cronicar al românilor, jumătate de propoziție, și am pus-o pe frontispiciul revistei. Ia sună în felul următor: "... și ține-te de Banat". A apărut primul număr al revistei Reflex, au apărut apoi următoarele, dar am avut sentimentul că ceva lipsește totuși. Cum a fost receptată revista? Revista a fost receptată, la început, mai mult ca o curiozitate, pentru că primul număr nu a fost chiar atât de consistent. Era atât de subțire încât, dacă îl luai în mâini, riscai să te tai la degete. Semnalul însă a fost bine receptat, pentru că a avut de la bun început un program clar. O revistă, dacă nu are un program clar, de la care pornește și pe care trebuie să-l dezvolte treptat, dacă nu are colaboratori constanți, dacă nu are un ritm de apariție constant, fără sincope, atunci e mai greu să se impună. Ea a fost bine văzută, pentru că a fost și bine difuzată. Eu nu am scos până acum nici un număr din această revistă prin Rodipet. Prefer să o expediez personal, la adrese precise, la instituții și la oamenii de cultură. Nu vreau să par prea lăudăros, dar vreau să vă spun că până și corespondența o fac tot eu. Revista este difuzată și sunt mulțumit de ecourile ei. Ar fi foarte bine să mergi la chioșcul cutare din Lugoj și să întrebi dacă a apărut revista Reflex. Mi s-a întâmplat însă ca, întrebând la astfel de chioșcuri de celebra revistă Familia, să îmi fie dată Revista Familiei. Au loc și asemenea accidente, iar chioșcurile sunt atât de înghesuite încât nu vezi publicațiile. O difuzez, desigur, și prin puncte de desfacere, cum ar fi, de exemplu, în București, chioșcul din fața Muzeului Literaturii Române, sau la Timișoara, la Librăria Humanitas ori la Librăria Universității de Vest, dar am adrese exacte unde trebuie să ajungă revista. Mica Europă Ea se găsește și peste hotare, în Germania, Franța, Anglia și Statele Unite ale Americii. A și fost prezentată în reviste de specialitate din Londra sau Munchen. Revista apărând, programul dezvoltându-se, s-au ivit rubrici fixe, pe care le suportă colaboratori de prestigiu, scriitori sau oameni de cultură născuți în Banat și care trăiesc în Banat sau chiar pe alte meridiane, dar și colaboratori care nu sunt chiar bănățeni. Acum, nu putem "închide" o revistă, chiar dacă programul ei este de artă, cultură și civilizație a Banatului - ea trebuie să fie deschisă. Am simțit în continuare însă o stare de nemulțumire, pentru că, totuși, problemele de istorie culturală și de literatură a Banatului nu erau susținute îndeajuns de revistă. Atunci am dezvoltat acest proiect Reflex, pe lângă revistă. Am apreciat apoi că revista trebuie să aibă și niște întâlniri, măcar anuale. Așa a luat naștere ideea colocviilor, și în vara lui 2001, la Băile Herculane, am debutat întâia ediție a Colocviilor Naționale Reflex, cu o participare senzațională, ca număr și valoare deopotrivă. Tema era una foarte clară, orgolioasă cum suntem noi bănățenii - și bine facem că suntem orgolioși, pentru că avem pe ce să susținem orgoliul acesta, nu este numai o făloșenie moștenită din generație în generație - , și anume "Banatul - spațiu al interferențelor culturale". În nici o altă parte a acestei țări cu țări nu s-au întâlnit atâtea interferențe culturale ca în Banat. Vă amintiți că Banatul a fost denumit "Kleine Europe" - Mica Europă, pentru că aici se întâlnesc toate etniile. ...un spațiu al alterității. Absolut. Busola noastră a fost îndreptată spre alte zări Din acest motiv, noi, bănățenii, suntem invidiați și rău înțeleși totodată, pentru că Banatul întotdeauna a fost altceva, iar busola noastră a fost îndreptată spre alte zări decât cele ale porților Orientului. Eu nu vreau să fac nici un fel de discriminare. Sunt român, trăiesc în România, dar mă mândresc că am avut privilegiul să mă nasc în Banat. Pe lângă aceste colocvii, revista a avut parcursul ei, s-a dezvoltat ca număr de pagini și de rubrici, ritmul a fost neîntrerupt - revista este lunară dar cu apariție trimestrială -, și totuși, am simțit nevoia și unor manifestări de alt fel, care să întregească proiectul Reflex. Așa a luat naștere Biblioteca Reflex, pentru că vorbim la colocvii, dezbatem, tragem sau nu concluzii, dar undeva trebuie să se înregistreze toate discuțiile. Revista nu poate să publice totuși atâtea intervenții și lucrări referitoare la ținutul numit Banat. Astfel, în Biblioteca Reflex, publicăm cărți vizând cu precădere literatura și istoria Banatului, cărți de cercetare, pe diferite domenii și subiecte ale artei, culturii și civilizației Banatului, ș.a.m.d. Am scos până în acest moment unsprezece cărți în Biblioteca Reflex. Nici acest lucru nu mi s-a părut a fi îndeajuns. Atunci, între aparițiile revistei Reflex, aparițiile editoriale în Biblioteca Reflex și Colocviile Naționale ale Revistei Reflex, ne-am gândit că sunt binevenite reuniunile culturale Reflex. Ele sunt lunare, și constă în întâlniri cu personalități nu numai din domeniul literaturii. Reuniunile culturale Reflex se desfășoară la Reșița. Cu aceste reuniuni, cu colocviile, cu unele întâlniri la apariția fiecărui număr al revistei, spectrul s-a conturat perfect. Colocviile s-au dezvoltat precum în basm Amintesc că, din an în an, colocviile s-au dezvoltat precum în basm, "crescând în trei zile cât alții într-un an". Cu aceeași tematică, vizând istoria sau cultura Banatului, colocviile s-au dezvoltat prin temele de larg interes și personalitățile numeroase participante. Anul trecut, tot în această sală în care s-au desfășurat și colocviile ediției a patra, am avut o dezbatere extraordinară ce a născut titlul colocviilor de anul trecut, "Banatul - o istorie ignorată". Ne place sau nu, istoria Banatului nu se cunoaște. Nu se cunoaște nici literatura Banatului, și nu numai că nu se cunoaște, dar este și persiflată, ceea ce este nu dureros, pentru că, în fond, ignoranța trebuie să doară pe cei care o poartă cu ei, ci stânjenitor, pentru că nici noi nu știm să facem cunoscute istoria și cultura Banatului. Lugojul a dat nume mari de europeni Avem oameni de o valoare într-adevăr europeană. Când spun europeană, și fiindcă acord acest interviu trustului de presă din Lugoj, primul nume care îmi vine în minte este un nume imens european, Aurel C. Popovici, care începe din ce în ce mai mult să fie adus în prim planul actualității. Aceste nume mari de europeni pe care i-a dat Banatul, și Lugojul mai ales, nu le poți ocoli, și nici nu ai cum. Ele sunt însă ignorate de ignoranți, dar noi trebuie să mergem pe criteriile și pe posibilitățile noastre - de care nu trebuie să ne plângem că nu există. Dacă dvs ați venit special să vedeți aceste colocvii și ați observat valorile de la această ediție, care nu pot fi clătinate de nimeni, atunci sigur că avem datoria să continuăm. Eu nu zic că prin acest proiect am rezolvat problemele Banatului. Nici vorbă. Ați văzut câte semne de întrebare și câte revolte a stârnit discuția pe tema "Provincia literară - șanse și repere". Noi nu se simțim însă la marginea centrului. Nu. Suntem chiar centrul. Aici există o mutare foarte rapidă între margine și centru. Nu mai privim chiar spre Dâmbovița, pentru că n-avem de ce să luăm numai reperele capitalei României - la care sigur că ținem - dar capitală există și la Timișoara, și la Lugoj, și la Reșița, și la Băile Herculane. Depinde ce statut dai locului și cum îți scoți la suprafață valorile și istoria lor. Întâlniri vitale Cât de importante sunt aceste întâlniri pentru cultura noastră? Nu numai că sunt importante, ele sunt vitale. Circulația unor reviste, a unor publicații, a unor cărți este obligatorie. Acum este mai greu, dar nu se poate altfel. Întâlnirile acestea, chiar dacă nu rezolvă pe loc - nici nu trebuie să rezolve pe loc - pun niște jaloane, niște întrebări, se caută soluții și, mai devreme sau mai târziu, ele vor fi adunate între coperțile cărților, revistelor, și dacă sunt bine puse în valoare, lucrurile se vor așeza la locul lor. Am avut, de exemplu, Rotonda poeților. Majoritatea se cunoșteau între ei, dar când stai și asculți vreo douăzeci de poeți citind din propria creație, chiar dacă i-ai citit de zeci de ori, e cu totul altceva. Sau, cum a moderat cunoscutul critic literar Cornel Ungureanu colocviul în colocviu "Provincia literară - șanse și repere", ați văzut că a stârnit reacții de revoltă și apreciere deopotrivă. Provincia există, măcar din punct de vedere geografic. Nu trebuie să fim nici chiar așa de orgolioși. Suntem, din punct de vedere geografic, într-o provincie. Și doar atât. Doar atât, fără îndoială. Eu nu discut acum valoarea poeziei mele, pe care am adunat-o în vreo douăzeci și trei de volume. Eu nu mă simt un poet din provincie, mă simt un poet român. Oriunde m-am dus, în Franța, în China, am fos un poet român, născut în Banat. Lugojenii nu au lipsit de la nici o ediție Ce ne puteți dezvălui despre ediția de anul viitor? Mergem pe această linie, firește. De la an la an, ambițiile cresc, așa cum crește și revista, cum crește și cotorul cărților adunate în Biblioteca Reflex. Anul viitor, trebuie să fie o ediție care să arate dacă într-adevăr aceste colocvii au avut sau nu o finalitate. Fiind ediție a cincea, vreau să adun, ca și până acum, personalitățile mari ale acestui spațiu al interferențelor culturale, care nu au participat până în prezent. Sigur că, de la nici o ediție, nu au lipsit lugojenii. Nu vor lipsi nici la anul. Unii dintre ei sunt colaboratori constanți ai revistei Reflex. Dacă mă întrebați, fără nici o ipocrizie, ce localitate din Banat îmi este mai dragă, după localitatea mea natală - Doclin este un nume literar, este localitatea în care m-am născut, la 11 kilometri de orașul Bocșa - pot să vă spun fără nici o ezitare că Lugojul, din multe puncte de vedere. Mă leagă multe amintiri, unele și sentimentale, pentru că eu sunt un poet care iubește încontinuuu. Interviu realizat de Elvis DOBRESCU |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy