Mi-era rau dor de tine, soare ranit de timp,
Cand cu ochii plini de lacrimi
Te visam si te-nviam.
Viata ti-o impodobeai cu rogvaiv de duzi.
Cu mana dezvaleai planetele ce-apun
Si cu sufletul, prin infinituri, cautata-i a ta mama.
Cu vocea-ti bantuiesti o clasa fara alb de sfant,
Iar mersu-ti zgomoteste printr-o casa de sticla.
Patru pereti, patru ceasuri iti erau,
Numarandu-ti vesnicia clipei
Care iti inchide sicriul cu un juramant:
NU AI SA MORI UITAT!
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests.