agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-29 | [This text should be read in romana] |
27 ianuarie 2005
Scrisoare catre Sabina si Prietenii evrei, Draga Sabina, Ma gindesc adesea la tine si la voi, Prietenii, mai ales la evreii din comunitatea internetica. Astazi, insa, m-am gindit cu si mai multa intensitate la tine, la toti evreii pe care ii cunosc sau i-am intilnit recent: astazi sint comemorati in toata lumea cei 60 de ani care au trecut de la eliberarea lagarelor. Evreii pling. Si pling si eu alaturi de ei, ingenuncheata si cerind iertare pentru ca sint numai un simplu om si nu pot sa fac nimic pentru a schimba istoria. Pot, insa, sa intemeiez prin Arta mea, prin Poesia mea, prin Cuvint, un teritoriu mental in care oroarea si abolirea de la umanitate sa nu-si afle cuib niciodata. Oare citi dintre voi aveti parintii ramasi acolo, in lagarele mortii, in necunoscute gropi sau urne? Oare citi dintre voi aveti sufletul plin de cicatrici ce nu vor sa se inchida si nici macar nu pot sa se inchida din cauza absurdelor rani ? Oare citi dintre voi nu v-ati pierdut somnul pentru totdeauna? Oare citi dintre voi nu plingeti in fiecare zi de dorul unui frate sau sot, bunic sau tata inghititi de gurile lacome ale cuptoarelor? Cine va va purta in brate si in inima ca sa va aline durerea? Cine va va purta in minte ca pe un stigmat ce pune sub semnul intrebarii conditia umana pentru totdeauna, in absenta etalonului demnitatii? Cine va poate reda fericirea si sansa de a trai cu adevarat demn, fara amintirile traumatizante ale lanturilor legate de git si ale numerelor tatuate pe brat? Cine va va lua in sufletul sau ca intr-o tara curata si proaspata, unde nimeni nu va mai persecuta fara rost? Citi dintre voi nu v-ati pierdut radacina si seva prin pierderea stramosilor gazati in lagar? Citi dintre voi mai pot uita tragedia si mai pot iubi din nou o omenire care a stat deoparte, pasiva, in timp ce ideologii perverse isi cautau justificari nobile pentru crima in teorii filosofice rafinate? Oare de cit timp va fi nevoie pentru a readuce mintea omeneasca la normalitatea care pretinde in mod obligatoriu abolirea pericolului antisemit? Oare unde este astazi linistea voastra? Oare unde sint astazi inimile voastre, vesnic incercate de pericole si amenintari? Oare unde este astazi pacea voastra? Oare unde este mama? Oare unde este tata? Oare unde este bunica? Oare unde este bunicul? Oare unde este strabunica? Oare unde este strabunicul? Oare unde este matusa Athinei? Oare unde este bunicul lui Vlad? Oare unde este familia lui Ruth? Oare unde sint bunicii lui Gaby? Oare unde este mama lui Igor? Oare unde este familia lui Daniel? Oare unde este familia lui Lou? Oare unde este familia lui Rafael? Oare unde este mama lui Lya? Oare unde este strabunica lui Glenn? Oare unde este matusa lui Bette, cea cu dintii nefiresc de albi si stralucitori? Oare unde sint matusile Sabinei? Oare unde sint prietenii si rudele lui Shlomo? Oare unde sint rudele lui Vladimir? Oare unde sint prietenii lui Viorel? Oare cine isi mai aminteste de mirosul trupurilor lor nemingiiate de nimeni? Oare cine isi mai aminteste nelinistea sufletului lor nemingiiat de nimeni? Oare cine isi mai aminteste ecranul privirii lor nemingiiate de nimeni? Oare cine poate uita ochii copiilor care priveau curtea lagarului cu pofta de joaca, insa erau repede urcati in vagoane sau introdusi in camere pentru tortura si muzica a gemetelor? Oare cine poate uita ochii mamelor care erau despartite brutal de copiii minatzi in cete nelinistite catre colturi ingrozitoare ale mintilor bolnave ce au transfigurat in mod criminal fata lumii? Oare cine poate uita ochii barbatilor si femeilor care erau insemnati precum vitele de sacrificiu si apoi numarati in batjocura, biciuiti si abandonati in buncare care umpleau apoi vaile Germaniei cu un fum greu si gretos? Oare unde este pacea sufletelor obosite si incercate de cumpana unei istorii neverosimile? Oare cind se va termina genocidul acesta fizic, ce se continua pina dincolo de noi cu unul mai ingrozitor, mental? Oare cind vor incepe sa dea roade o pace si o liniste din care omenirea sa poata ciuguli seminte de adevar si de cumpatare? La mine acasa a cazut zapada, care a cladit troiene uriase. Intr-o singura noapte, relieful a disparut. Oamenii nu se mai vad. Sint mici acum si redusi la adevarata lor conditie de entitati nesemnificative in fata fortelor naturii. Insa, in fata lui Dumnezeu, cit de importanta este fiecare viata omeneasca ... Vintul vine si spulbera troienele laolalta cu aripi de zapada si de ginduri neclare, si imi spulbera si lacrimile si durerea si forta morala. Ramine din mine doar axa sinelui, ce contracta in jurul ei o fiinta intreaga, a carei constiinta ii structureaza intregul, mereu incercat. In fiecare seara, ca pe un remember, eu continuu sa vad un alt chip chinuit care imi relateaza despre zbuciumul lui, despre mirosul sau de carne arsa, despre lacrimile lui de fildes, despre numarul pe care il poarta tatuat pe brat, despre pofta de viata care i-a fost in mod abuziv interzisa si suprimata fara drept de apel. Acest chip, mereu altul, cu timpul- multiplicind-se intr-o evolutiva poveste despre crima si supravietuirea colectiva - , a devenit istoria poporului evreu condamnat la moarte in lagarele de exterminare vazuta prin constiinta si sufletul unui poet. Din intimplare, acest poet se numeste Angela Furtuna, dar eu cred ca de fapt sint o fiinta care poarta milioane de nume si milioane de numere, adica tot atitea cit cele care au disparut in lagare sau in cursul exercitiilor de exterminare ce au precedat lagarele secolului 20 sau le-au succedat. Daca astazi sint vie si pot sa pling, este pentru ca cineva mai putin norocos decit mine, acum citeva decenii, a fost desemnat sa moara in locul meu, fiind evreu. Daca astazi pling si sint din ce in ce mai vie, este pentru ca am invatat sa iubesc tot ce ma ridica prin conditia umana a excelentei deasupra statusului maladiv al mintilor contaminate de ideologii asasine. Daca astazi sint vie si pot sa pling, este pentru ca dincolo de fiinta mea se intinde ca un teritoriu mental angelic o constiinta care ii imbratiseaza pe toti evreii si le cere iertare, si le mingiie fetzele obosite, si ingenuncheaza la marginea suferintei lor, ca la o piatra tombala uriasa pe care se sprijina lumea mea si a civilizatiei iudeo-crestine resuscitate. Daca astazi sint vie si nu voi mai plinge, este pentru ca am construit in mine un contrafort prin care cultura si arta dau semnele cele mai clare ca reprezinta temeiurile solide cu care lumile noi, moderne si pline de speranta, pot invinge antisemitismul, inteloranta, discriminarea, potentialul politicilor criminogene. In site-ul unde public de la o vreme, zilnic, cite una din piesele operei mele literare, am publicat astazi trei kaddishuri, si m-am gindit sa reamintesc cititorilor mei sa se gindeasca, daca vor fi uitat, ca astazi este o zi importanta, prin care omenirea trebuie sa-si recupereze negresit si imediat toate amneziile si lasitatile. Omenirea trebuie sa vada iar si iar ca evreii sint lectia de civilizatie a fiecarui popor, deci si a lumii noastre conceputa si structurata globalizator. Angela Furtuna pe Agonia Ma gindesc cu drag la voi, Sabina si Prieteni evrei, si va daruiesc tot binele meu si toata speranta mea, cu nadejdea ca pot fi atit de aproape de voi, incit sa va simtiti iubiti, pretuiti si doriti oriunde v-ar calauzi pasii istoriei. Pina la urma, casa voastra este o patrie mentala atit de vasta incit lui Dumnezeu i-a trebuit toata viata Lui ca sa o tina in curatenie si adevar. Plecaciune, cu gind de buna amintire, Angela Furtuna |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy