Irealul, etericul, ne-manifestatul, abstractul.. Să poată să devină concret, palpabil, manifestat, atins..
Trebuie să atingă un stadiu al certitudinii. Pe malul siguranței trebuie să se odihnească ; iluzia, fragilă, dar obsesia, statornică.
Fragilă precum iluzia, dar statornică precum obsesia.
Paradoxul se împlinește, de data asta, cu adevărat. În el stă ascunsă armonia elementelor opuse.
Irealul se transformă in concret ; etericul devine palpabil ; abstractul este materie. Toate formate de gând. Gândul se manifestă in real. Nu există excepție. În cazul ăsta, relativul este însăși iluzia. Iluzia aparențelor. Dincolo..
Dincolo de lumea materială este alchimia unificată a devenirii. Mereu din aproape în aproape.
Atât de aproape de Noi. Mereu una cu noi.

[Devenirea ne-manifestatului, în atins.]

Există mereu ceva dincolo. Însă mai dincolo de atât.., e același început și același sfârșit ca întotdeauna. Adevărată e o singură iubire. Nu se poate dezminți, ascunzând ceva "dincolo". E în continua mișcare a sa însăși. Și, totuși, permanentă în sensul existenței sale eterne. Niciodată nu s-a creat, căci asta înseamnă că ar avea vreun început. Ea nu începe ; nu continuă ; nu se sfârșește ; NU A FOST.
Iubirea este.