Cancun, Impresiile unui Aradean Canadian in Mexic

de Sandu Iaschevici

[email protected]

La noi in Toronto e cam frig acum in aprilie. Ma gandesc la Mexic unde era atat de cald.
Am plecat in Mexic pe ultima suta de metri. Am luat biletele pe internet cu o zi inainte la un pret foarte bun. La acest hotel de 2 stele nu prea se gaseau amatori si de aceea in ultima zi dadeau foarte ieftin. Era inclus totul: avionul, masa, baut cat poti si ce vrei, sporturi fara motor, cazarea pe 7 zile.

Am ajuns la aeroportul din Cancun seara pe la ora 9. La iesirea din terminal ne izbeste o caldura inabusitoare. Geamantanul meu rupt complet. Pur si simplu complet desfacut, smuls langa fermoar paralel cu fermoarul, dar… bizar, tot inventarul complet! Am pierdut o gramada de vreme cu reclamatia si raportul.
La hotelul Dos Playas din Cancun am ajuns in jur de ora 11. Ne-am cazat, am mancat ceva rapid la restaurant si am adormit. De dimineata Dana s-a dus sa filmeze cu video hotelul si plaja. Dupa aceea cand m-am sculat am bagat un tenis de camp. La micul dejun am mancat miere de albine facuta din flori tropicale. Va dati seama ce buna era, facuta din acele flori tropicale. Aveau de mancare: fasole batuta, taco (o clatita in care se pune carne si brinza topita), apoi ca salate aveau avocado care este o vegetala care e inauntru ca un unt verde. De fapt se foloseste ca unt pe paine si se maninca cu rosii si ceapa. Fructe am mancat mereu la fiecare masa: papaya care era un dovlecel mic lung, rosu inauntru si dulce si costa scump la noi la Toronto, 4 dolari, ananas, pepene verde si pepene galben.

Prima zi plaja si inot. Apa era calda, de culoare turcoaz, nisipul alb. In apa o sumedenie de pesti colorati ca intr-un acvariu imens inotau impreuna cu noi. Era aglomeratie pentru ca era duminica si toti localnicii erau pe plaja. Plaja este proprietatea statului mexican chiar daca hotelurile au proprietatea lor la plaja. Accesul la plaja este garantat tuturor.

Am stat in statiunea Cancun din provincia Quintana Roo din peninsula Yucatan din Mexico. Zona a inceput sa fie dezvoltata prima data in 1976 de un om cu aceiasi meserie ca noi, inginer constructor, mexican care a primit bani de la mama lui si si-a cumparat pamant aici. Locul a devenit faimoas de cand Jean Jacque Cousteau a descoperit coralii de langa insula Cozumel care este la 50 km sud de Cancun.

Vazut din autobuz Cancun pare o strada lunga, un oras american cu magazine de lux, hoteluri, restaurante, Las Vegas style, dar e mult mai mult. LV este o strada lunga aruncata in mijlocul unui desert pustiu inconjurat de munti stancosi, fara vegetatie. Cancun este o fasie de nisip cu multa vegetatie, intre o imensa laguna de apa dulce cu izvoare subterane, cu pesti si pasari de Delta si Marea Caraibelor cu apa sarata cu pesti si pasari de Ocen.

Prima zi a fost o zi de recunoastere. Seara am facut o plimbare pe malul marii sa vedem si alte hoteluri. Intre hoteluri erau vile private, proprietatea mexicanilor si americanilor bogati.

A doua zi am fost agatati de reprezentata hotelului nostru, o gagica nascuta in Canada. Zice daca nu vrem sa mergem la o prezentare si luam 50 de dolari americani. Am acceptat. De fapt vroiam sa vedem oricum un hotel de 5 stele de pe malul lagunei si un altul pe malul marii. Cucoana care ne prezenta hotelurile alta cucoana, in final ne vindea un pachet de vacanta. Trebuia sa investim 30,000 dolari pentru urmatorii 25 ani de vacanta. Daca au vazut ca nu ne intereseaza au scazut la 11,000 pentru 10 ani si apoi 3000 pentru urmatorii 3 ani. Noi am refuzat succesiv. In final ne-au dat cei 50 de dolari americani pentru ca de fapt ne-au luat din timpul nostru de vacanta cam 6 ore. Cand am ajuns acasa la hotel, canadianca ne-a mai dat un bonus. A scris pe biletelul de oferta ca putem cumpara orice excursie doua pentru una. Adica daca voiam sa mergem undeva intr-o excursie nu plateam decit un bilet in loc de doua. Asta a fost nemaipomenit pentru ca am putut sa facem doua excursii a cite 60 de dolari fiecare. In loc de 240 de dolari am platit 120 de dolari americani.
Asa ne-am pierdut noi 6 ore din vacanta noastra. Am filmat totul pe video.

Am vrut sa inchiriem motocicleta Harley Davidson FatBoy de 1200 centimetri cubi, imensa. Asa ca marti am mers in oras dupa motocicleta. Cand am aflat cat costa ne-am lasat pagubasi. Costa 250 de $ pe zi. Ieseam mai bine cu masina Tzuru cu 40 de dolari pe zi.

Spre seara hotaram sa mergem a doua zi la Chichen Itza, o ruina Mayasa la 200 km vest de Cancun, capitala imperiului Mayas. Dimineata plecam cu un autobuz cu ghid mexican. Plecam cu o ora intriziere. Ora Mexicana are 120 de minute… . Dupa drumul lung de 3 ore ghidul ne duce printr-un sat Mayas ca sa le faca vanzare autohtonilor la un magazin cu tot felul de produse mexicane si ne mai fura un pic din timpul nostru pretios. Nu am cumparat nimic pentru ca era exagerat de scump. Ajungem in sfarsit la zona arheologica. Un tip incrusta in argint sau aur numele tau scris cu litere maya. In total ne mai raman numai 2 ore de investigat zeci de ruine imense. Alergam sa filmam si sa fotografiem: piramida cea mare, observatorul astronomic, templurile pictate, stadionul de pelota. Vrem sa ne urcam pe piramida mare care are o scara cu 91 de trepte pe fiecare latura si o facem foarte repede pentru ca ne grabim. Inima bate ca o pompa electrica. Ne tot miram cat de destepti erau piticii de Mayasi de un metru inaltime cu mainile ridicate. Patru scari a cate 91 de trepte plus platforma de sus egal 365, adica numarul de zile dint-un an obisnuit. Sapte era numarul jucatorilor dintr-o echipa de pelota, adica numarul de zile dintr-o saptamana. Daca pocnesti din palme pe stadionul de pelota ecoul rasuna de sapte ori, adica numarul de zile dintr-o saptamina. Simple coincidene sau stiina? Si daca e stiinta atunci cine oare i-a invatat pe ei toate astea?
Ajungem la restaurantul La Fiesta unde suntem tratati cu mancare mexicana. Aceeasi figura.Totul este inclus mai putin bauturile. Iti este asa de sete incat ai da oricit sa bei ceva rece. Dau un regat pentu un cal, a spus cineva. Din cauza efortului, a caldurii si a lipsei de apa i se umfla picioarele Danei. O familie mexicana in costme Mayase cu flori puternic colorate, mama cu copii, danseaza dansuri mexicane. Vreau sa fac o poza cu ei dar mi se termina filmul. Pun ochelarii pe masa si ii uit acolo la restaurant in timp ce schimbam filmul in aparat.
In autobus la intors acasa ma uit la pozele facute cu digitalu si la jumatatea drumului inapoi imi dau seama ca nu am ochelarii. Mai am o pereche dar aia nu sunt asa buni. Il rog pe ghid sa mi-i aduca cand merge din nou la Chichen Itza.

Ne inscriem la o excursie pe Isla Mujeres, adica Insula Muierilor, care e la 5 km pe mare la est de Cancun. Trebuia sa facem snorkeling, cu masca pe fata si cu duda de respirat sa ne uitam la pestii din adancuri inotand pe suprafata marii. Pe vasul care ne duce la insula apare un rus blond care ne ofera sa ne scufundam in adancuri ca scafandru, scuba diving,…at extra cost. Ne instruieste o ora cum sa facem. Cand intram in apa suntem nemaipomenit de incantati. Putem sa vedem cu fata in apa ditamai haul. Incepem sa ne scufundam incet incet tinandu-ne de o franghie. Ajungem la 10 m adancime. Vizibilitatea este foarte buna. Vedem mii de pesti colorati in toate culorile, galbeni si unii pesti mici albastri. Inotam cu ei ca intr-un imens acvariu. Punem mana pe corali care sunt ca niste pietre si din care polipii se retrag cu mare viteza. Un tip ne filmeaza subacvatic. Am stat 20 minute sub apa la 10 m adancime. Atat ne permite o butelie de oxigen. Se poate cobori cu doua butelii daca vrei dar… la extra cost. Venim la suprafata incantati. Suntem din nou pe malul insulei muierilor.

Dupa amiaza facem Para Sail. Adica o barca cu motor te trage cu viteza si parasuta ta te inalta ca un zmeu. Plutesti lin la 200 m inaltime si vezi de sus toata intinderea. Suntem atat de incantat incat ne miram mereu si asta se vede si pe video fiindca am filmat tot timpul.
Am fost pasari si am fost pesti. Ce mai urmeaza?

Vineri inchiriem masina Tzuru ca sa vedem renumita coasta mayasa. Totul ni se pare foarte secetos, caldura inabusitoare, pomii pitici. Aerul este fierbinte, dar nu e umezeala din Toronto. Vizitam Playa del Carmen de unde se poate lua ferry boat-ul pentru insula Cozumel. Vizitam Tulum care are ruine mayase dar mai mici decit cele de la Chichen Itza . Era cel mai mare port Maya pe malul marii Caraibelor. A fost singurul oras care mai avea locuitori Maya cind spaniolii au descins pe malurile Mexicului in 1500.

Civilizatia Maya a fost blanda si infloritoare intre 200 si 900 era noastra. Apoi i-au cucerit Toltecii, o ramura a Aztecilor care erau razboinici si duri. Mexico are o istorie framintata. Pana nu demult erau revolutii pe locurile unde ne plimbam noi acum. A fost mare coruptie, insusi presedintele vindea droguri. Acum s-a schimabat partidul si se pare ca e ceva mai bine. Oamenii sunt saraci dar foarte foarte amabili. Mi s-a parut mai bine ca in Republica Dominicana sau Cuba. Se pare ca dolarul american ajuta mult aici.

In alta seara ne-au dus la restaurantul Senor Frog din oras. Aceeasi figura, masa e inclusa dar bauturile nu. Luam o masa cu prietenii nostrii din Montreal. Ne servesc pe o plita din fonta o mancare traditionala. Intr-o clatita se pune puiul prajit, fasole batuta, ceapa coapta, ardei copt, smantina si sos iute. Se numeste Fajita cu pui. In restaurant cei care au baut mai mult se prostesc. Danseaza in linie si cand trec prin fata unui chelner cocotat pe un scaun, acesta le toarna in gura cate o dusca de whisky direct din sticla. Peste tot sunt afise cu tot felul de poante. Insasi pe invitatia noastra la restaurant scrie “Daca mincarea noastra nu este pe gustul dvs. trebuie sa va scadeti pretentiile sau ...sa va schimati gustul”. Totul e facut la misto pe gustul publicului american care e ca un copil micmic si evident vine aici sa se distreze.

La restaurantul El Pescadoro de la hotelul Dos Playas la care suntem cazati se organizeaza seara de adio. Ne servesc mancare mexicana. Printre altele era o mancare facuta din cactusi. Era extrem de gustoasa. Apoi intr-o ulcica mare de lut fierbea la foc mic cafea mexicana si o puteai bea in canute de lut. Ca prajituri erau un fel de gogosi sau scoverzi date prin zahar, banana coapta invelita in aluat, care erau deosebit de bune.

Mexicanii beau Tequilla care este facuta dintr-un cactus numit Agave. Seamana cu tuica noastra de prune. Dupa obiceiul local se bea cu lamaie si sare pe pahar.
De asemeni au un lichior Xtabentum, se pronunta shtabentum, care este facut din flori tropicale si din miere. Este deosebit de aromat. Am cumparat si noi o sticla de la duty free cu 10 dolari. Mai au un fel de tuica Mexal, se pronunta meshcal, care are un vierme alb inauntru sticlei care ii da un gust afumat. Asta nu ne-a tentat sa bem.

Dana si-a cumparat un fel de ie de la ei frumos brodata cu flori rosii si albastre asa cum am vazut la dansatorii de la restaurant. Seamana cu iile noastre romanesti dar e mult mai puternic colorata.

In ultima zi mi-am recuperat ochelarii, am facut ultima plaja si inot, am baut ultimul paharel de Tequilla. Am cantat La revedere tabara draga si Adios Mexico, dar… pe curind.
Am jurat ca ne vom intoarce. Nu am vazut decat un sfert din ce era de vazut. O saptamina e mult prea putin pentru Cancun.
Ne pare rau ca plecam. ne-am imprietenit cu multi oameni aici: doi belgieni, unul proprietar de restaurant, o familie din Quebec care isi cumparase un apartament la hotelul Dos Playas, o pereche de romani din Montreal, niste americani de origina japoneza din California, doi cehi din Praga si multi altii.

La decolarea de pe aeroportul Varadero imi vin in minte cuvintele lui Mates, profesorul meu de fizica de la liceul Moise Nicara din Arad:

Gandurile tale devin vorbe
Vorbele tale devin fapte
Faptele tale devin character
Characterul tau devine Destinul tau.