Încerc să-mi călăuzesc raționamentul către iubirea care întinează, degradează și către iubirea desfrânată, ce trădează.
Există unii bărbați cu statut de brute care văd în femeie “un sac de box”, adică cea care primește bătăi crunte de la concubini, iar altă categorie de bărbați consideră femeia o “păpușă gonflabilă”, pe care o privesc numai și numai ca pe un obiect de satisfacere a dorințelor sexuale, fiind un 0 pe planul aprecierii, tandreții și respectului în menaj.
Ceea ce nu se vede, dar se intuiește, este trădarea în dragoste, ceea ce se vede în om este fațada și ipocrizia, ceea ce nu se vede în om este umbra cu cohorta sa de temeri, spaime nelămurite și decepții.
Ca să termini cu lumea asta decadentă, în care iubirea este vâscoasă și dulceagă, îți trebuie într-adevăr curajul de a trece în neființă, de a nu mai ființa în durere sau bucurie și o credință în Dumnezeu, de a crede într-o formă sau alta de a exista după moarte.
Căutând armonia o găsim în albul esențelor în care intră, printre altele, albul florilor, albul unui ideal, albul virtuții și albul iubirii.Între albul purității și negrul întinării există în viață o infinitate de nuanțe, fiecare corespunzând gradului de moralitate și imoralitate.
Iubirea imorală o compar cu un șarpe ce se încolăcește pe măduva spinării și o mușcă, împroșcând veninul discordiei în sângele încins de patimă.
Iubirea desfrânată face referire la vânzătoarele de plăceri carnale, a căror piele a căpătat o scoarță jegoasă, uzată de atingerile repetate cu alte trupuri.Ochii târfelor nu mai reflectă lumina, ci doar întunericul desfrâului și depravării, deveniți opaci odată cu degringolada firii.
Femeie goală pe dinăuntru de sentimente și emoții, târfa face din sex un adulter cu demoni scabroși, iar lăuntricul geme de orgiile repetate.
Femeie lubrică, obscenă, dansează cu plăcerile negre într-o horă a dezmățului și face un crez imund din actele perversiunii.Pentru femeia desfrânată iubirea curată este o blasfemie, căci ea pângărește tot ce atinge și pervertește sublimul dragostei într-un neant carnal.Poartă în minte un ideal invers, iar viața promiscuă coboară în hăuri sinistre ale păcatului extrem.
Viața ei este un calvar continuu, o siluire repetată și sistematică a trupului, a psihicului și a gândirii de instincte demențiale.
Iubirea, în diferitele ei ipostaze, este o continuă căutare a eului nostru în celălalt, un pact între rațiune și inimă, căci “inima are rațiunile ei, pe care rațiunea nu le cunoaște”.