Judec, deci exist!
Plecând de la ideea că “educația este soluția necesară pentru a face față oricărei situații de viață“(John G. Hibben – fost președinte al Universității din Princeton) și că “ marele scop al educației nu este știința, ci acțiunea“, mă tot întreb de ce un număr impresionant de tineri care au trecut prin școli și au ajuns tobă de carte și de educație, nu-și găsesc locul în societate, de ce cu greu găsesc un drum în viață, dacă-l găsesc.
Le urmăresc traiectoriile și mă întreb unde am greșit. Ce anume pot folosi ei din ce au învățat la școală, dar mai ales ce anume nu le folosește și ar trebui înlocuit cu altceva. Și cu ce anume. Mă tot întreb, și încă n-am găsit răspunsul argumentat, dacă modestia și bunul simț mai sunt calități sau au devenit defecte. Văd și eu, ca mulți alții, la ce preț a ajuns învârteala, nemunca. Am auzit numeroase întâmplări legate de restructurări de la părinții elevilor mei, care dovedesc faptul că realitatea întrece orice ficțiune.
Cum orice problemă are cel puțin o soluție, am încerca s-o găsesc. Mi-am adus aminte de zicala care spune că de ce ți-e frică nu scapi și mi-am dat seama că n-am ținut deloc seama de faptul că “reclama este sufletul comerțului”, că nu m-a interesat să popularizez ce fac și să-i învăț și pe copii s-o facă, lucru total lipsit de rațiune: cei care, ca și mine, lucrează, n-au timp să vadă ce fac harnicii; cei care nu muncesc, n-au nici un interes să vadă sau să se vadă că face cineva ceva!
Privind în jur, putem deseori observa că succesul nu este neapărat legat de inteligența individului. Dacă suntem suficient de perseverenți pentru a duce la bun sfârșit orice tip de activitate, vom fi mult mai eficienți decât dacă avem o inteligență ieșită din comun. Mai exact, la fel de important ca înzestrarea naturală este cât folosești din ceea ce ți-a dat Dumnezeu. Analizând atent ceea ce pare “noroc” pentru alții, veți găsi pregătire, planificare, gândire, care atrag succesul. Nu însă inhibiții! Rabindranath Tagore spunea că “zilnic se pune pentru om chestiunea cum ar putea să-și facă loc deajuns și să-și poarte mai bine sarcinile. . iar dacă i se par grele de purtat, e fiindcă n-a izbutit încă să găsească sistemul după care să așeze pe fiecare unde trebuie și astfel să echilibreze greutatea“. Ați remarcat faptul că la biserică, în clasă, la tot felul de întruniri sau ședințe, se ocupă mai întâi locurile din spate? Majoritatea oamenilor nu vor “să sară în ochi”, motivul real fiind că nu au încredere în ei înșiși. Psihologii spun că ne putem schimba atitudinile schimbându-ne acțiunile concrete: acțiunea vindecă frica.
Frica aceeea cultivată cu sau fără știință de cei ce ne amenință zilnic cu examenele, cu greutățile vieții, care ne subliniază mereu ce bine ar fi dacă am avea și cutare calitate, dar nu ne spun ce bine ne-am putea descurca dacă am folosi din plin calitățile pe care ni le-a dat Dumnezeu și că n-ar trebui să ne apucăm de ceva pentru care nu avem nici o chemare doar pentru că este la modă. A celor ce ne amenință mereu cu câte ceva, pentru a putea să ne manipuleze mai bine în folosul lor. Pentru că, toată lumea poate să-și dea seama ce bine se descurcă cei fără complexe, cei al căror temperament îi face să meargă pe “ce-o fi, o fi“, pentru că dacă încerci să faci ceva, ai două șanse: să reușești sau să nu reușești. Dacă nu încerci, pierzi fără măcar a ști dacă ai fi putut face. Așa încât, cum spune românul, încercarea moarte nu are și cine nu riscă, nu câștigă! Cum am uitat noi toate astea? Și, mai ales, mai avem mult până la a ne trezi?