agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-14 | [This text should be read in romana] | In universul acesta plin de forme și culori vii tu, poetule sa-l naucesti cu alte culori, în care alte sunete vibrează, dincolo de marile și eternele decoruri ale naturii pământești, iar cerul își boltește imensa lui cupolă și nemărginirea începe… ******* Sufletul poetului e mereu plin de candoarea si puritatea versului pe care il conduce: Uneori apropierea ne este depărtare, Zâmbete, apoi roua ușoară din pleoape Când nu găsești nuanța acelui aproape Dezamăgire? Tristețe? Mai simți tu oare? *** Destinul fiecăruia e împletit într-un sistem în care creația e permanent posibilă, cand interventia si participarea poetului la starea afectiva a poemului o lasa pe seama cititorului: mă locuia cu miros de cireșe putrede îmi lua totul chiar și urletul lupului flămând lăsându-mi în schimb niște mâini și picioare alungite nu se plângea de sacul mare cu pietre îl căra mestecând în gură ierburi uscate păstrate la întuneric ceilalți aveau capete priveau peste umăr vopsită în auriu femeia împletea o funie nouă precum aureola sfinților înconjura un soare pe margini îmi răsturnau în urechi dangătele clopotelor icoanele se subțiau în sunete calde le ungeam cu o pomadă și moartea nu mai venea în fiecare zi atât de simplă se temea simțea tremurul greoi al cercului în care îmi turnau sufletul stânjenit de mâinile și picioarele prea lungi îmbrâncea păsările ațipite în labirintul jilav al rănilor nevindecate până reușeam să trec nerostit pragul **** Poetul tinde să se contopească empatic cu lumea, transformându-se în cântec. Printr-o fericită corespondență de imagini și sunete reușește să nască frumosul pe care ni-l dăruiește nouă cu toata participarea sa afectiva: pentru ea decepțiile erau vitale se ridica dincolo de furie și vorbea munților își punea ochii pe Dumnezeu într-o mulțime de văi abrupte curgea acea vibrație a sunetului fără sunet devenea pasionată de pictură îmi atingea fruntea și mesteacănul dezbrăca o barcă uneori îmblânzea urși albi la gura peșterii construind un fel de poartă alături de noi decupa fumului forma umană cu sufletul la gură orice îndoială prindea într-o piatră mâna dreaptă și ghirlande cu flori în jurul gâtului eu creșteam în palma deschisă o bucată de sticlă în căutarea unui nume*** Lumea launtrica a poetului este greu de patruns, trebuie sa te familiarizezi mai intai cu sensurile si mai ales cu aspectele pe care le prezinta in poezia sa: obișnuiam să port moartea prinsă la talie cu mânecile desfăcute o învățam cum să mângâie un obraz sau sân de femeie fără să zgârie de culoarea sângelui uscat câștiga de fiecare dată un copil în decor scotea de sub arcade frigul și chipurile nocturne *** Florin e poetul care reuseste cel mai bine sa intre in codul cerintelor poeziei moderne. Prin puterea sa el smulge lucrurilor ceea ce ele stiu despre oameni si despre anumite sentimente pe care apoi cu fantezie si finete incearca sa le dea noi contururi prin aprofundari masurate. Limbajul e purificat, iar metafora cauta mai intotdeauna zona cea mai frumoasa a versurilor: răsărea din ocean cu fiecare călător cerul până la crini și orhidee două inimi deschideau spontan o singură privire îmi șoptea în urechea dreaptă numele părinților străini cerea nimicul în schimb de dincolo de mantră cercetam umbrele iluziei picioarele cuvintelor cu ochii închiși spălam între dragoste și ură pe trepte esențiale exilam fricile în subtile unghere *** Limbajul timpului prezent, numit cel al poetului e idealul lui si numai al lui sub o forma sau alta. Esential este faptul ca el se raporteaza doar la el. Nu intotdeauna provocarile realului ii pot aduce satisfactii, dar in marea majoritate da profunzime celor exprimate si are puterea de sugestie, dar mai ales le da sensuri multiple transpunandu-le uneori in atmosfera particulara ce deschidea ea insasi orizonturi nebanuite: îi scobeau trupul aruncau amintirilor carnivore ligamentul rotund aprindeau o lumânare înlăuntru să poată vedea de oriunde drumul spre casă fresca distrusă de umbrele dese și circul nenumitei zile îi lingeau palmelor petele gri deschis cu dungi albe iar vocea-i adăugată din plăcuțe mici de metal îmi spunea cum tac mestecenii toamna pe luna nouă cum arde apa în spatele scenei adevăratul pianist desfăcea iertarea în aripi lungi de hârtie ceruită avea culoarea aerului împletea cu un fir de iarbă nevăzutul șuieratul șerpilor guri întredeschise doar ochii mai țâșneau dincolo de buze colivii eliberate de sunete născute în prelungirea sufletului*** Are capacitatea de a da expresiei efecte de sugestie ce tin de fluxul afectiv al memoriei dand culori si nuante diverse, temporalizand peisajul care, devine instrument de rezonanta. Suntem introdusi discret parca, ca intr-o sala de concert, unde oamenii mistuindu-se in timp, fara nelinisti , asculta melodia versurilor: avea pasul lent născut de-a lungul coastei scursă din înțelepciunea luminii oglindea firea negând impulsul mâinilor o idee mai înclinată aripa șchiopăta un fel de intimitate în alb cât să nu plouă inconștient un omagiu adus frumuseții ochiul simțea aproape tăios în clipa ascunsă o așteptare stinsă netezea minții ridurile mai vizibile la urmă nuanța trebuia să fie relaxantă creștea între orbite obiectul care să o sanctifice binele și răul doar iluzii până la o forță exterioară trăgeau sforile unui vis copil între patru litere și rugăciunea pietrei rostogolea până la umbră doar cenușa albă a petelor solare *** Cu un simt acut al existentei, sensibilitatea poetului umple golurile, intregeste imaginar, asculta de cele mai multe ori cu urechea ce-si spun cuvintele intre ele Gasesti aici in versurile de mai jos o potrivire deplina a ritmului interior al sentimentului si de aceia el cheama cuvintele ca sa-l poata exterioriza. Ca mai toti poetii si florin este marcat de modernism, dar discursul liric pune pret pe ideea de echilibru: floare de iris stropi de soare pe fluturi parfum de femeie **** Cu o privire sensibila si vointa de depasire a anumitor experiente, el doreste sa traiasca integral si cauta sa transpuna direct in versuri nelinistile si tensiunile interioare care formeaza doar material pentru initierea meditatiei poetice: ținând în lesă un leu ajungea într-un loc unde nimeni nu cunoștea pe nimeni atrăgea atenția și se nășteau oameni nevinovați îi plăcea jazz-ul o învățase să asculte ei făceau același lucru în jurul muzicii improvizând prieteni procesiuni marine (mama îi spunea să nu privească lung în oglindă) le-ar fi putut împrumuta imperfecțiunile dintr-o coincidență cosmică fereastra dinspre lumină își purta draperiile desfăcute peste același tip de piatră între două mici steaguri imitând vulturul o tânără se așeza în metrou și murea neobservată... *** Uneori indepartarea de concret si spiritualizarea extrema a peisajului ne duce spre idei abstracte, dar Florin reuseste sa ne mentina in enigmaticul sauundeva aproape de realitate: ferestre în arcadă parfumul greu al florilor aprindeau luminile în cuvinte rituale uluite până la o liniște congenitală la cină soseau violoniștii cu toți anii tălmăciți într-o cameră-solariu se lepădau de reproduceri cu fantezie și alter-ego-uri în bucle unduioase adormeau maratonuri erotice cu surâsuri descălțau cerul de singurătate și extrasistole captive în descărcări nesăbuite ploua cu mâini încrucișate sufletele noastre amestecuri de accente neprihănite... *** El nu foloseste metafora de dragul metaforei si nici imaginea de dragul ei, ci toate acestea le considera mijloace cu care vrea sa spuna cat mai armonios ceea ce l-ar multumi pe cititor. Pare a fi doar un trecator printre cuvinte pe care le transcrie in cateva metafore de o limpede sugestivitate dand contur imaginii: mă înșurubam în fiecare por al tău până la flacără o zbatere liniară închipuind miraculoase dansuri cerul se micșora legat cu sfori ca la înmormântarea unei rude punând în libertate zvonuri noi vorbeau despre forma petelor și negrul devenea brun cu ochi galbeni ca un diazepam după cină omorând timpul trupuri neîncăpătoare printre atâția oameni coasta înapoiată cu pereții pictați într-un accelerat de noapte foarte obosit oglinzile scrisori pentru cei rămași, se anunța o serată dansantă la Cazinou... *** Poezia lui Florin inca de la inceputuri e bine ingrijita, de o eleganta neostentativa a versului, eleganta ce incearca sa se confunde uneori cu o simplitate sincera lasand libertati initiativei de moment, in care elementul premeditat si cel spontan se imbina in proportii egale: mă desfăcea în forme obscure sufletul tău nerostit așteptând creșterea coloanelor cu toate vârstele inimii deasupra ecuațiile oricărei mișcări însetau sunetul cunoașterii cu gânduri alergând retina pe toate cărările ca trestiile vântul în frunze fără de număr și îmi prefăceai în râu timpul cu bătrânii cetății alături în lepădarea de eul fără acoperișuri cum mai știai să arunci în spațiu întunericul dintre noi și templul nevăzut unde cererea era neprimire iar necuvintele taina nopții șopteau în neștire ca aripa alăturată unei gheare mișcându-se cu norii eu semne faceam cu mâinile ca arborii mari iar tu îmi acopereai stejarul cu flori de măr... *** Acest mod de reproducere a fumosului explica farmecul nespus la citirea versurilor poetului Florin Andor. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy