Tu ești anotimpul
în care mă desprind de lume,
cărarea pe care merg
uitându-mi drumul,
cântecul ce vine de undeva de departe
și mă ține la mijloc
între cer și pământ.
Ești cartea mea cu povești
pe care-o deschid cu fiecare vis
și o închid cu o lacrimă
pentru "a fost odată"...



aprilie 1998