Viata, moarte ... ce trist destin,
Al oamenilor ce p-aceasta lume vin,
Cu pasii lor prea maruntei,
Dar avand nastrusnice idei.

De plangi, de razi ... lumi-i tot una,
Doar tu consideri ca-i altfel,
Dar nimeni nu poarta vina:
Ca moartea-i pisica, iar tu, un soricel.

Si cauti in viata DOAR glorie si avere,
Uiti de tine si de-al tau suflet,
Strangi in brate, fara de durere,
Banul, spre iad al tau bilet.

Si vrei ca om sa ti se spuna,
Desi traiesti precum un animal,
Iubesti lucrul ce poarta a sa vina:
Banu',auru', restul, pentru tine, e van...

Cand vei muri, s-or strange norii,
Sa te jeleasca pe-al tau mormant:
O gaura-n stramosescul pamant,
Iar lacrimi iti vor oferi doar corbii.