să mă adaug
disperării
cu un zâmbet scrâșnit
prea devreme-i târziul
în care ai venit...
în alt veac
te așteptam
și la altă fereastră
privind
aruncata iubire
din toamna albastră...

să te adaugi
de vrei
plopilor prea numărați
cu mirese zălude
și bărbați cucurigați...

da să nu îndrăznești
să mă dai
pe-un amurg
pe-o petală de rai
ca-ntr-o lacrimă
curg...