o unghieră un săpun o periuță de dinți
apoi tastatura cu două taste
apeși enter
ușa se deschide și oamenii
oamenii se opresc din mișcare
privindu-te peste masca de tifon
mai mult cu îndoială
teama are miros de moarte
și ritualul igienei nu acoperă
subconștienul colectiv vizibil pînă la înălțimea tavanului
de culoare putredă.
subteranul e singura zonă posibilă
acolo speranța are alt sens
ieșirea nu e libertate
rămînerea incertă
conform algoritmului.
afară stă să plouă
nori roșii anunță furtuni acide
afară o femeie roșie
naște un copil cu mii de simțuri
igiena începe cu spălarea placentei.