sunt umbre pale care dor
te-nvăluie in vorbe mute
sunt așteptări în fum de nor
petale seci neașternute.

poteci ce-ar fi vrut să fie
dar s-au strivit în infinit
lăsând durerea ca simbrie
lăsând un gol nedefinit.

sunt ape calde în reflux
ce poartă doruri în adâncuri
iubiri stinghere par un lux
în ceața ce-atârnă-n smârcuri

de ar fi să fim o unitate
măsura timpului deșart
potec-am duce mai departe
am știi ce-am vrut și ce-am aflat!