cum ce să faci
ți-o tragi peste carne ca pe o piele
atunci când nimeni și nimic nu te mai poate ascunde
nici măcar un banc bun ori o/un tip/ă bun/ă
ori un whisky vechi tot whisky-ul vechi
ești excesiv de permeabil toate ăstea intră în tine și ies la fel
fără să lase vreun semn vreo căldură

când ești atât de străin de tine încât
ai senzația că plouă neîncetat dintotdeauna
că soarele e o utopie un mit urban ce rahat
inventat ca să nu te mai simți ud până în suflet


o tragi pe tine
și ieși în stradă despuiat doar cu poezia pe tine
îți permiți să fii arlechinul de serviciu
pentru că nu te vede nimeni
sub poezie

lumea așa cum o știi
e dincolo