oamenii se tem să fie visați
înainte să-i atingi

dragostea e o țesătură fragilă
n-o poți strecura între gânduri
e un strigăt al cerului
răsfrânt în apele neîmpărțite de timp

azi am primit o iarnă cu pielea de aur
nu pot să-i înțep sângele
fără o inimă de mătase
care să fulguiască
tristeți