Pe zări, s-a tras și ceru'n curcubee,
De teamă că un fulger o să'l taie,
Apoi, timid, pe sforile de zmeie,
S-a scurs prin geam, la mine, în odaie.

ÃŽn odihniri, cu temeri adormite,
Adulmeca parfumul de femeie,
Dar norul ei i-a refuzat ispite,
Și'n zori, s-a tras, copil, sub curcubee.

Și gândul ei, ce-adulmeca'n fereastră,
S-a dus cu ceru'n visul de văpaie.
Ploua spre nori și umbra mea albastră,
De teamă că un fulger o s'o taie,

s-a agățat de curcubeu cu ațe
Lăsându-și trupul mort lângă alee
Și-n legănări stupide de paiațe
A coborât spre cer, umbrit de zmeie.

în palma mea, arzând, aripi de flutur
Îngenuncheau, a vrajă, în văpaie,
Cerul s-a rupt și-o ploaie de săruturi
S-a scurs, pe geam, la mine în odaie.

S-a scurs văzând iubiții din odaie,
apoi timid, pe sforile de zmeie,
De teamă c'al meu fulger o să-l taie,
Spre zări, s-a tras chiar ceru'n curcubeie.