Întotdeauna sunt tentată să refac pânza de ieri cu pensule de astăzi, să acopăr regretele care mă compleșesc, dar sunt atât de disperată să elimin aceste cuvinte încat trebuie să le las acolo unde sunt.

------------------------------------------------

Cred că m-am schimbat. Deși nu pretind că acum simt o mare iubire pentru toți oamenii, pot declara destul de sigur că urăsc mai puțină lume decât obișnuiam. Poate asta apare ca o pretenție anemică de maturizare personală, dar aceste lucruri ar trebui judecate mai degrabă după distanța parcursă, decât după poziția curentă.

---------------------------------------------------

Oricum, nu renunț la propoziția mea de suflet:

"Șterge zâmbetul ăla superior de pe fața ta, japocurvă!"