Chiar de cred în tine, ferice nu voi fi,
Chiar de după noapte mereu vine o zi,
Chiar dacă furtuna îmi lasă cer senin,
Chiar și-așa destinul picurat e cu venin.

Chiar de suferința trupul mi-l inundă,
Chiar de fericirea nu mă i-a de braț,
Chiar și de iubirea de mine-i străină,
Chiar și-atunci trăiesc… cu cât nesaț?...

Înot după visul ce m-așteaptă în larg,
Călăuzită de lumina ce cade din far,
Când cuprinsul mă-nghite cu fiecare val,
Zăresc, iar catargul, speranța spre mal.