E trecut de miezul nopții,nu știu cât e ora,nu am somn...ies la fereastră să fumez o țigară,încerc să dezleg tainele orașului adormit,e îmbrăcat în lumini bolnave,purtând povara mașinilor piestrițe,îl învăluie o ceață caldă de primăvară.
Din pustiul blocurilor, o vietate stingheră își face apariția și se apropie de tomberoane,în mână ține o pungă murdar de alba.
...în depărtare latră câinii,
...mâțele se-mperechează
Tipul își așează tacticos punga și începe să cotrobăiască prin tomberoane.Eu stau liniștit,fumez și îl observ:omul nopții rupe delicat sacii menajeri,privind mereu în stânga și-n dreapta de teamă sau de rușine să nu fie văzut de cineva,nu cred că îi pasă de gestul său,el doar se ferește să nu fie deranjat din acest ritual.Se crede singur,se asigură de asta .
Stau sus,undeva la 7 și mă uit la el-pare să tot găsească lucruri mărunte pe care le tot îndeasă-n buzunare.
Oare ce caută?
Ce a găsit de a căutat cu atâta îndârjire,liniște de sine și tact?
..Cotrobăitor în miez de noapte!
Și-a îndesat buzunarele,îsi ia frumos punga albă și pleacă,pierzându-și urma printre clădirile tăcute.
În spate stau tomberoanele părăsite...văzduhul e brăzdat de gălăgia pescărușilor.Nu departe Marea se gândește la mine,cu glasul pescărușilor mă cheamă.
Oare ce caută omul în gunoaie?
Nu-i nimic bun de găsit...
"spectacolul" s-a terminat,chiștocul îl arunc în gol...tot nu mi-e somn.