cineva își vibrează mult departe caninii la mine
îmi închipui că mult și mult mai departe
nu înțeleg motivul
mă închid o lume simplă ce nu pare cursivă-n cuvinte
visez dulceață din raze de soare
plâng cu felia de pâine în mână
universul îmi ridică privirea cu șoapta
o să fie bine
mă simt infantilă devin infantilă
răutatea oamenilor nu-mi lasă timp să cresc
cum să fac
cum sa fac
atât de urâți sunt umbre de furtună
să mă grăbesc