duminica îmi tai hainele
miros de lapte
resturi de mâini
drumuri rămase neîncepute
și înțeleg bărbatul
ce-și caută toamna pe umărul meu

derulez ciorapii roșii de mătase
chicotesc
cu ei ți-am despărțit apele negre de cele albe
de mii de ori

sigur voi fi de acord
să-mi donez organele poeziei
cu tot cu frunze