Mă privești prin oglinzi!
Cad lacrimi medievale în conturul unui gând.
Bântui. Þi-am sculat dimineața.
Spală-ți fața cu mine!
Ne privim vinovat și atât de neputincios…
Aripa mea resemnată îți ridează irișii moi.
Rănile-mi foșnesc și-ți colorează cearcănele.
Ia-mă cu tine!
Vom aluneca puțin,
ascultând nisipul tristeții…

De ce taci?
Un rest din întunericul meu…

Oprește-mă aici,
să aud și să văd!