noaptea de douăzecișișapte august 2011 ne-a găsit alături de o prietenă bună și de o sticlă de doi litri de roze de murfatlar căreia aveam să-i facem de petrecanie până în zori. să scoatem din context exact ce ne interesa pe noi, mai cu seamă, „sama de cuvinte” cu tot cu “văzutul ideilor”la neculce care m-a obsedat pe mine toată viața și să sfârșim elegant într-un mister al „beției de cuvinte” maioresciene. era corect și firesc, după cum au decurs lucrurile prin papilele noastre gustative să-l simțim pe maiorescu în minoritate sub formă de absint cultural și fără replică. faptul a fost confirmat și de maria care nu ezita să ne întindă subtil din când în când pahare fără fund sub pretextul că altele nu avea. eram trei și toți trei, doamne, am supraviețuit în seara aceea.. masa de pregătire la limba română, unde maria obișnuiește să-și întâmpine elevii , era debarasată acum de cărți specifice profesorului. am convenit să lăsăm doar volumul de poeme al adrianei lisandru "despre ea, niciodată/ sur elle, jamais"– urma să mi-l dăruiască maria cu autograf de la poetă, o foarte talentată poetă recunoscută de-altfel în cercurile noastre literare și să ne înscriem pe rând la cuvânt fără să ne precipităm unul în fața celuilalt. și nu mai știu să zic de aici cum și în ce fel au stat faptele noastre sau dacă maria nu cumva se pierduse prin serampore sau dacă, eu, nu cumva, fusesem cu iulia hașdeu, cu honigberger prin tărâmurile invizibile ale shambalei sau că fiica doamnei axon, isabel, mi-ar fi fost soră de sânge și-ar fi locuit la nivelul doi în casa mariei. iar pe casa mariei s-ar fi rostogolit mere verzi care ar fi putut pluti în piscina profesorei din „zavet” a lui kusturica.
nu știu să povestesc despre ce am discutat atunci exact și niciunul din noi nu a știut să spună a doua zi de dimineață celuilalt despre ce se vorbise cu o seară înainte. știam doar că fiecare dormise în camera lui și că un cocoș ne trezise pe toți trei la ora cinci ca dintr-un somn fără vise, că în zorii ce au urmat urcam munții la picior timp de șase ore în bătătură și nu scrâșneam din dinți. și mai era ceva și sper să-mi amintesc în timp. ceva legat de niște gutui uriașe pe care am impresia că le-am întâlnit în drumul meu, tot în seara aceea, pe un hol lung și galben ce ducea spre bucătăria mariei. și din bucătărie mi se prezentau în ordinea sosirii lor la câmpina: neculce, maiorescu, coșbuc, b.p. hașdeu, eliade, kusturica...probabil și alții.