fiecare zi mă leagă de-o apă
înnod calea pisicii negre
mai învechesc cîte-un om
am un iubit sărac
poet fără vie și umori metafizice
purtate cu mîndrie într-o tabacheră
memoria lui de copil
se mai întreabă și acum de ce trece timpul

chiar dacă amîndoi așteptăm iarna
ea va veni sigur cu același tramvai
agitată ca o pereche de îndrăgostiți
pierduți în lume